Noul meu articol pe Linkedin “Miracolul pe care îl sărbătorim de Hanuka”

Fiecare sărbătoare evreiască are o semnificație spirituală profundă. Hanuka nu face excepție. De Hanuka, sărbătorim miracolul care s-a întâmplat Macabeilor, care au învins mărețul Imperiu Seleucid și pe aliații săi, evreii eleniști. După victoria lor, au curățat templul jefuit și au găsit suficient ulei pentru a aprinde menora pentru o zi. Dar iată, uleiul a durat opt zile. Până atunci, Macabeii au procurat mai mult ulei și lumânările de pe Menora puteau continua să ardă.

Cu toate acestea, în toate festivitățile, trecem cu vederea un mesaj foarte important din sărbătoare. Lumânările de pe Menorah simbolizează lupta cu orgoliile noastre, ura noastră față de ceilalți. Arderea lumânării simbolizează triumful nostru de a ne folosi chiar și cele mai vicioase dorințe în beneficiul altora.

În mod tradițional, o lumânare este formată din trei elemente: 1) uleiul, care servește drept combustibil, 2) fitilul, firul înmuiat în untdelemn și îl care îl aduce până la capătul fitilului, și 3) focul, care folosește atât fitilul cât și uleiul (în principal pe acesta din urmă) pentru a arde. RABASH, profesorul meu, explică faptul că uleiul este un bazin de gânduri rele și intenții față de alții. Fitilul este un singur gând sau intenție care iese din acest bazin. Miracolul se întâmplă atunci când stabilim că nu vrem să ne urmăm intențiile corupte, ci mai degrabă să dezvoltăm iubirea față de ceilalți.

Dacă reușim, se consideră aprinderea flăcării, iar acest lucru este considerat un miracol. Flacăra are nevoie de o aprovizionare constantă de gânduri rele altfel nu va avea niciun gând să „ardă”, să se ridice deasupra, deci gândurile rele sunt necesare. Cu toate acestea, dată fiind amploarea preocupării noastre pentru sine, este într-adevăr nevoie de un miracol pentru a ne ridica deasupra răutății noastre și a o transforma în gânduri bune pentru ceilalți.

Este un miracol și mai mare când această transformare nu are loc la o singură persoană, ci la o întreagă națiune. Poporul Israel și-a stabilit națiunea tocmai prin săvârșirea acestui miracol când au jurat să se iubească unii pe alții ca pe ei înșiși.

Astăzi avem nevoie de un miracol și mai mare. Cu întreaga lume interconectată și toate națiunile angajate în lupte constante pentru putere, miracolul de care avem nevoie este ca întreaga lume să se ridice deasupra urii și suspiciunii și să le folosească drept combustibil, ca ulei, pentru a aprinde flacăra iubirii.

Cronicile poporului evreu nu sunt povești despre oameni care au trăit în vremuri străvechi; ele sunt lecții pentru umanitate. Națiunea evreiască s-a format din oameni veniți din toată lumea antică, așa că este normal ca analele lor să se refere nu numai la ei, ci mai presus de toate la națiunile lor originale.

Unitatea pe care au realizat-o strămoșii noștri a fost un „pilot” pentru un program pe care întreaga lume trebuie astăzi să îl implementeze. Cu cât evităm mai mult ideea de a ne ridica deasupra urii și de a ne bălăci în respingerea noastră reciprocă, cu atât vom fi mai zdruncinați când vom realiza în sfârșit că nu avem de ales decât să ne schimbăm atitudinea față de ceilalți, așa cum au făcut atunci strămoșii noștri.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →