Națiunile devin tot mai slabe

Opinie (Philip Stephens, editor asociat la Financial Times) “Globalizarea a întărit legăturile interdependenței economice. Amenințările la adresa națiunilor au un caracter evident internațional – de la schimbarea climatului, la pandemii, de la terorism, la proliferarea armelor neconvenționale și până la migrația în masă. Capitalul mobil, lanțurile de retail trans-frontaliere și conexiunile epocii digitale extrag puterea de la statele individuale. Calea către redobândirea autorității pierdute, este  acțiunea concertată.

“Tonul s-a schimbat. Au început să se ridice noi puteri, care refuză să adopte un sistem bazat pe reguli – cu atât mai mult cu cât aceste reguli au fost, în cea mai mare parte, dictate de puterile actuale. În ceea ce privește SUA, ea se retrage din poziția de polițist global. Chiar și Europa post-modernistă, unde salvarea euro necesită un nou salt către integrare, se luptă cu tensiuni între factorul național și cel supra-național.

“Dar SUA puse la încercare de o Chină în creștere și obstrucționate de o Rusie ursuză, au epuizat internaționalismul.

“Momentul unipolar a făcut loc epocii superputerii auto-suficiente. Mai mult decât oricare altă țară, SUA are geografia, resursele naturale și economia care îi permit să se izoleze. Ea preferă acum coalițiile benevole, în fața planurilor de anvergură, multilaterale.

“În Europa, lucrurile sunt mai complexe. Cele 17 națiuni ale euro-zonei sunt dedicate scopului cedării unei părți mai mari a suveranității lor, cu toate acestea, criza euro a deșteptat multe stafii naționaliste.

“Această interdependență este o realitate inevitabilă atât pentru statele mari, cât și pentru cele mici. Poate că s-a schimbat dispoziția națională, dar realitățile globalizării, nu. În orice caz, s-a accelerat transformarea puterii statale într-una a actorilor non-statali.

“Fiind un continent îmbătrânit, cu o contribuție în declin rapid la produsul mondial, Europa trebuie să acționeze unitar, pentru a-și susține valorile și interesele.

“La final rămânem cu paradoxul că, în lumea actuală, suveranitatea statală este extrem de apreciată, dar, când este corect definită, ca abilitatea de a acționa, din ce în ce mai ineficientă. Statele împărtășesc un interes inevitabil în înlocuirea ordinii vechi cu noi aranjamente, care recunosc interesul mutual, în egală măsură cu  cel național.”

 Comentariul: Doar prin corectarea naturii umane și a relațiilor dintre noi, putem îndeplini toate necesitățile societății moderne și pe cele ale naturii. Aceste două contrarii pot fi conectate doar mai presus de natura noastră, chiar dacă acest lucru pare irealizabil, deoarece, este pentru prima dată când umanitatea se află în tranziție conștientă, de la nivelul animal (natural, egoist) al existenței, la cel uman – comportamentul altruist conștient.

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed