Medium a publicat noul meu articol “Natura are multă iubire, dar nu altruism”

Cercetători din Australia, care intenționau să efectueze un studiu asupra coţofenelor australiene, au atașat dispozitive de urmărire minuscule, cântărind doar 2,7 g, la cinci păsări dintr-un stol de coţofene, pentru a le urmări mișcările și obiceiurile. În mod surprinzător, în câteva ore păsările cu dispozitive au fost toate îndepărtate din stol de către celelalte. Coţofenele urmărite au încercat să îndepărteze singure dispozitivele, dar nu au reușit. Când celelalte păsări le-au văzut încercările de a se elibera de curelele trackerului, au sărit în ajutor și în câteva minute au fost eliberate.

Oamenii de știință au explicat că „Deși suntem familiarizați cu faptul că coţofenele sunt creaturi inteligente și sociale, acesta a fost primul exemplu despre care știm, care a arătat acest tip de comportament aparent altruist: a ajuta un alt membru al grupului fără a obține o recompensă imediată și tangibilă”.

Între 2005 și 2007, am întâlnit-o de mai multe ori pe celebra primatoloagă Jane Goodall. Am avut mai multe conversații fascinante despre natură și despre diferența dintre comportamentul uman și cel animal. Într-una dintre conversațiile noastre, ea mi-a împărtășit că atunci când petreci mult timp în natură ajungi să simți că este plină de iubire, iar singurii care nu simt asta suntem noi, oamenii.

Într-adevăr, dacă examinezi natura îndeaproape, este ușor să vezi câtă iubire există în ea. Cu toate acestea, iubirea nu este altruism. Există întotdeauna un motiv în spatele lucrurilor pe care animalele le fac unul pentru celălalt, care vine din interesul propriu. În cazul coţofenelor, păsările cu dispozitive au arătat brusc diferit faţă de restul stolului, așa că celelalte păsări le-au ajutat să-și refacă aspectul „normal”.

Fiecare pasăre dintr-un stol sau fiecare animal dintr-o haită simpatizează cu restul membrilor grupului. Deoarece supraviețuirea unei păsări depinde în mare măsură de mărimea stolului, este clar în interesul păsărilor să aibă un stol cât mai mare posibil. Acest lucru le oferă mai multă protecție față de rivali sau potențiali prădători.

Oamenii, după cum a remarcat Goodall, sunt diferiți. Avem o trăsătură suplimentară, dacă o putem numi așa: ne face plăcere să vedem suferința altora. Când alții suferă, mai ales când ăsta este rezultatul propriilor noastre acțiuni, ne simțim superiori, iar plăcerea superiorității față de ceilalți este o trăsătură unică umană.

De aceea, până la nivel uman totul în natură este perfect echilibrat. Există iubire instinctivă și totul funcționează armonios. Dar când oamenii intră în discuţie, pofta nepotolită de superioritate perturbă întregul sistem. Aceasta este ceea ce ne face să exploatăm și să abuzăm de alții, să consumăm în exces, să strângem bogății inutile și să epuizăm resursele pământului.

Pentru că suntem lipsiți de iubire naturală cu excepția relațiilor de sânge, dar astăzi până și aceste legături se destramă, suntem singurele ființe de pe planetă care trebuie să „muncească” pentru a-i iubi pe ceilalți. Nu va fi altruism, deoarece acțiunile noastre nu vor fi fără recompensă. Cu toate acestea, răsplata noastră va fi să vedem bucuria altora. Numai atunci când vom putea opera în acest fel vom înceta să ne abuzăm de împrejurimile noastre și unii de alții.

Pe scurt, antidotul pentru încântarea noastră în superioritate este să dezvoltăm un sentiment opus: plăcerea de a vedea succesul celorlalți. Doar atunci când cultivăm acest sentiment între noi ca societate, vom avea șansa de a deveni grijulii ca și restul animalelor din natură și vom crea un mediu sustenabil în care toți putem înflori.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →