“Ne-am transformat în rezidenți temporari” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinNe-am transformat în rezidenți temporari

The compound known to Muslims as al-Haram al-Sharif and to Jews as Temple Mount, in Jerusalem's Old City.

În urmă cu câteva zile, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție (încă una) prin care neagă legăturile evreiești cu Muntele Templului din Ierusalim. În loc să se refere la el prin numele său evreiesc Muntele Templului, după Templul pe care regele Solomon l-a construit acolo în urmă cu 3.000 de ani, precum și prin numele său musulman al-Haram al-Sharif, acum se referă la el doar prin acesta din urmă. Nu pot da vina pe lume că a făcut asta. Când ne transformăm în rezidenți temporari, evităm sarcina noastră istorică și obligația față de lume, nu ne putem plânge că lumea vrea să-i evacueze pe chiriașii recalcitranţi.

Continuăm să căutăm modalități diplomatice mai bune de a explica poziția Israelului, de a arăta că suntem valoroși pentru lume și că avem un drept istoric de a trăi aici. Nu înțelegem că lumea nu vede lucrurile așa cum le vedem noi. Nu îi pasă de istorie și nu îi pasă de „națiunea start-up” pe care am construit-o aici. Ne vede ca pe o națiune beligerantă, invazivă, care a luat ceea ce nu-i aparține prin exploatarea remușcărilor lumii pentru Holocaust.

Suntem aroganți și vrem să controlăm când credem că lumea ne datorează ceva. Lumea nu crede așa, iar faptul că nici măcar nu ne întrebăm de ce, ci continuăm să „explicam” națiunilor poziția noastră pe care în mod clar ele sunt reticente s-o audă, ilustrează ce poate face vanitatea asupra simțului judecății unei națiuni.

Lucrul pe care îl abordăm absolut greșit este obligația noastră față de lume. Am fost puşi aici pentru a construi „o casă națională pentru poporul evreu”, așa cum spune Declarația Balfour. Din păcate, în loc să ne construim casa împreună, ne luptăm între noi. Am ajuns la un punct în care ne pasă mai mult să ne distrugem unii pe alții decât să învingem inamicul. Dacă nu facem ceea ce trebuie să facem aici, atunci nu avem niciun motiv să fim aici. Așa vede lumea și cu cât ne dăm seama mai repede, cu atât mai bine.

Actuala rezoluție a ONU se concentrează pe Ierusalim și Cisiordania. Dar mai multe rezoluții ale ONU sunt pe cale și vor înlătura dreptul nostru la suveranitate în orice parte a țării care nu ne-a fost oferită în Rezoluția de împărțire a ONU din 1947. Nu după mult timp, ONU va declara că evreii sunt o entitate străină în Palestina și că locul unde a fost Israelul este Palestina.

Atât timp cât suntem aici, putem inversa tendința, dar nu avem mult timp. Singura modalitate de a schimba viziunea lumii despre prezența evreiască în Orientul Mijlociu este dacă evreii încep să acționeze așa cum se așteaptă lumea de la ei. Am fost trimiși aici pentru a ne reconstrui națiunea, pentru a ne restabili unitatea, care a format o națiune remarcabilă din oameni complet străini și adesea ostili, care s-au hotărât să se unească sub deviza „ca un singur om cu o singură inimă”. Aceasta este moștenirea noastră și numai dacă îi suntem fideli, națiunile ne vor primi aici, inclusiv arabii.

Dacă dorim să lucrăm la unitatea noastră, atunci avem tot dreptul să declarăm că acesta este scopul nostru de a fi aici și că nu vom permite nimănui să intervină în eforturile noastre. Nu numai că lumea va respecta această declarație, ci o va susține.

Iată două exemple despre modul în care doi antisemiți notorii se raportează la evrei, atunci când evreii dau un exemplu pe care lumea vrea să-l vadă și să-l urmeze. Născut în Ucraina, Vasily Shulgin, a fost un membru senior al Dumei, Parlamentul Rusiei înainte de Revoluția bolșevică din 1917. De asemenea, era un antisemit declarat. În cartea sa “Ce nu ne place la ei…” el se plânge că „evreii din secolul XX au devenit foarte inteligenți, eficienți și viguroși în exploatarea ideilor altora. “Cu toate acestea” protestează el, „aceasta nu este o ocupație pentru „învățători și profeți”, nu este rolul „călăuzitorilor orbilor”, nu este rolul „purtătorilor șchiopilor”. Într-un alt eseu, Shulgin devine aproape poetic, așa cum descrie locul către care pot conduce evreii omenirea, dacă fac față provocării: „Lasă-i… să se ridice la înălțimea la care se pare că s-au urcat [în antichitate]… și imediat, toate națiunile se vor grăbi spre ei. Ele se vor grăbi nu în virtutea constrângerii… ci prin voință liberă, bucuroși în suflet, recunoscători și iubitori, inclusiv rușii!”

Un exemplu mai concis vine de la nimeni altul decât Henry Ford, care atunci când nu construia mașini, și-a dedicat o mare parte din timp scrierii de eseuri condamnabile despre evrei. În compoziția sa infamă, Evreul International – Cea mai importantă problemă a lumii, Ford scrie: „Reformatorii moderni care construiesc modele de sisteme sociale pe hârtie, ar face bine să se uite la sistemul social în care au fost organizați primii evrei”.

Apropo, nepotul lui Ford și-a propus să construiască una dintre fabricile companiei în Israel, ca semn de sprijin pentru statul evreu. În mod simbolic, acea fabrică este acum închisă. Dacă nu începem să lucrăm la unitatea noastră și să ne străduim să dăm exemplul necesar, soarta țării noastre se va asemăna cu soarta fabricii Ford, iar evreii din Israel, care s-au transformat în rezidenți temporari, vor fi evacuați.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: