Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Nicio surpriză: ONU promovează planul de suveranitate palestinian cu Ierusalimul drept capitală””

Săptămâna trecută, în apropierea celebrării din Israel a Zilei Ierusalimului, a devenit cunoscut faptul că Națiunile Unite lucrează intense cu Autoritatea Palestiniană și o companie de proiectare arhitecturală iordaniană pentru a stabili Ierusalimul de Est ca fiind capitala unui stat palestinian până în 2030, proiectând „ planuri elaborate pentru exproprierea pământului israelian”.

Planul, construit de UN-HABITAT, programul Națiunilor Unite pentru așezările umane, Centrul Internațional de Pace și Cooperare (IPCC), o organizație palestiniană de planificare și dezvoltare urbană și Arabtech Jardaneh, o firmă de inginerie și proiectare arhitecturală, își propun să „vadă părți din Acordurile de la Oslo revenind”. De asemenea, ei văd Ierusalimul ca fiind „capitala statului Palestina, inima lui care bate și cea mai importantă zonă metropolitană” și au proiectat „planuri elaborate pentru exproprierea pământului israelian pentru proiect”.

Deși este neliniștitor pentru urechile israelienilor să audă astfel de știri, nu ar trebui să fim surprinși. După cum am scris și am afirmat de mai multe ori, ONU care reprezintă națiunile lumii nu ne vrea aici. Regretă decizia sa din 1947 de a împărți pământul între evrei și arabi și ar dori să vadă Israelul șters de pe hartă.

Nu ar trebui să fim surprinși că acest lucru se întâmplă, deoarece noi înșine îl facem să se întâmple. Există o formulă foarte simplă pentru acceptarea poporului evreu între națiuni: când ne unim cu dușmanii noștri, ei se unesc împotriva noastră; când ne unim unii cu alții, dușmanii noștri se unesc cu noi.

Ierusalimul ar trebui să fie centrul spiritual al poporului evreu. Cu alte cuvinte, ar trebui să fie o putere a unității, un model de solidaritate și coeziune pentru întreaga lume.

Numele ebraic al Ierusalimului este Yerushalayim, din cuvintele Ir Shlema, cetatea întregimii. Acesta este locul în care toate forțele conflictuale ale lumii ar trebui să se completeze și să beneficieze unele de altele, mai degrabă decât să încerce să se distrugă una pe cealaltă. În prezent, conflictele sunt acolo, dar complementaritatea nu se vede nicăieri. Acesta este motivul pentru care orașul este atât de plin de ceartă, conflicte și violență și de ce națiunile se luptă pentru el.

Nu ar trebui să ne așteptăm ca pacea să prevaleze în Ierusalim până când nu vom face pace între noi. Noi suntem cei cărora ni s-a poruncit să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și astfel să devenim „o lumină pentru națiuni”. Noi suntem cei care au dat lumii motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și suntem cei care trebuie să îl demonstrăm. Acesta este sensul de a fi o lumină pentru națiuni.

După al Doilea Război Mondial, națiunile au decis că merităm o altă șansă și au votat pentru înființarea unui stat evreiesc în țara istorică a Israelului. La suprafață, decizia a fost motivată în primul rând de ororile Holocaustului, dar în spatele ei se afla așteptarea că ne vom întoarce și noi la chemarea noastră.

Dar nu ne-am întors la chemarea noastră de a fi o lumină a unității pentru națiuni. De la întoarcerea noastră am demonstrat diviziune, ură, complicitate cu dușmanii împotriva propriului nostru popor și ură între facțiunile societății evreiești. Am dezamăgit umanitatea.

Singurul mod în care putem rămâne pe pământul nostru istoric este să ne întoarcem la misiunea noastră istorică de a fi un far al unității pentru lume. Când recunoaștem suveranitatea iubirii unora pentru alții asupra noastră, lumea va recunoaște suveranitatea noastră asupra Ierusalimului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →