Noul meu articol pe Linkedin “ Nimeni nu iubește o națiune ai cărei membri se urăsc reciproc”

Mi s-a spus că problemele din lanțurile de aprovizionare care afectează economia globală s-au înrăutățit, iar prognoza este atât de îngrozitoare încât unele țări iau în considerare închiderea comerțului internațional și încearcă să devină autosuficiente. Este clar o idee nepractică, dar arată cât de disperate au devenit unele țări și cât de pesimiste sunt în ceea ce privește viitorul. Există o soluție, dar implică reciprocitate și considerație față de ceilalți și nimeni nu vrea să meargă în acest sens. Deci, deocamdată vom continua să suferim.

Priviţi la ce am făcut planetei noastre. Am poluat-o, am corupt-o și am epuizat-o de resurse și o mare parte din frumusețea ei, pentru iluzia puterii și controlului. Am fi putut realiza mult mai mult cu o fracțiune din efort și o fracțiune din resursele pe care le-am scurs de pe planetă, dar pentru asta ar trebui să lucrăm umăr la umăr unii cu alții, şi nimeni nu își dorește asta.

Din păcate, situația va continua să se înrăutățească până când toată lumea va arăta cu degetul spre evrei și îi va învinovăți pentru tot ce este în neregulă cu lumea. În jurul acesteia, toată lumea va fi bucuroasă să se unească, și nu în jurul a altceva.

Nu este doar lumea, ci și mulți evrei se simt vinovați. Priviţi câți evrei le dau dreptate celor care îi urăsc pe evrei! Mai mult, evreii care fac acest lucru nu sunt tratați ca trădători, așa cum ar fi oriunde altundeva, ci ca oameni progresiști, care caută dreptate. De ce suntem așa? Pentru că în adâncul sufletului, simțim că lumea are dreptate în acuzațiile sale, că suntem cu adevărat responsabili pentru necazurile lumii. Nu o putem raționaliza, dar o simțim totuși. Chiar dacă nu recunoaștem, resentimentele noastre blânde față de cele mai absurde acuzații demonstrează că nu ne simțim nevinovați.

Mai ales acum, când lumea a devenit un sistem atât de interdependent, închis, în care toată lumea îi afectează pe toți ceilalți, orice rău pe care cineva îl face afectează imediat întreaga lume. Noi evreii, trebuie să corectăm lumea. Din moment ce lumea este spartă în ochii lumii precum și în ochii noștri, este vina noastră.

Gândiţi-vă bine, nicio națiune nu a conceput o asemenea noțiune ca Tikkun Olam [corectarea lumii], cu siguranță nu ca una dintre valorile și obiectivele sale de bază. Nicio națiune nu și-a fixat întreaga esență pe iubirea față de alții, până la punctul în care cineva își iubește aproapele ca pe sine însuşi. Nicio națiune nu a făcut din responsabilitatea reciprocă un principiu atât de adânc înrădăcinat încât membrii săi să se simtă îndreptățiți să o ceară unii altora. Și, în cele din urmă, înțelepții niciunei alte națiuni nu dau vina înfrângerilor lor pe ura nefondată dintre membrii națiunii, în loc de a le atribui dușmanilor externi.

Chiar și în ceea ce privește națiunile lumii, chemarea noastră a fost întotdeauna una pozitivă. De îndată ce am devenit o națiune, am fost desemnați ca un popor ales – aleși pentru a exemplifica acele valori fundamentale menționate mai devreme: Tikkun Olam prin iubirea față de ceilalți și responsabilitatea reciprocă. Există ceva de care lumea să aibă nevoie mai mult decât acestea?

Totuși, în loc să fim la înălțimea vocației noastre, am devenit opusul. Suntem într-o etapă de ură de sine, dezbinare interioară și batjocură reciprocă. Suntem aroganți, dar nu avem cu ce să fim mândri, deoarece oamenii nu au nevoie de tehnologie; ei au nevoie să iubească și să fie iubiți, iar noi le refuzăm nevoile prin neglijența noastră în împlinirea datoriei noastre.

Nimeni nu iubește o națiune ai cărei membri se urăsc unii pe alții, cu atât mai mult cu cât acea națiune a fost făurită pentru a fi pioniera spre unitate. Dacă ne respingem chemarea, cine va deschide calea?

Suntem o adunare de membri ai națiunilor din tot Orientul Apropiat și Mijlociu, care s-au unit cândva „ca un singur om cu o singură inimă”. Datorită exemplului nostru unic, trebuie să deschidem calea pentru unitatea lumii și singura modalitate de a o face este prin exemplul nostru.

Fiecare dintre noi este un descendent al acelor membri ai națiunilor. Națiunile nu se vor putea uni fără exemplul nostru. Strămoșii noștri au fost „ambasadorii” națiunilor, iar noi suntem moștenitorii lor; este de datoria noastră să ducem la îndeplinire moștenirea strămoșilor noștri: să fim o lumină pentru națiuni și să răscumpărăm lumea urii. Dacă ne unim între noi, lumea ne va urma. Dacă ne ferim unii de alții, lumea ne va ocoli.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →