Medium a publicat noul meu articol “Nu există negru fără alb”

Când societatea se destramă, nu este din cauză că o parte este greșită și cealaltă parte este corectă, ci pentru că niciuna nu vrea să se unească. Din fire, dorim ca orice lucru care nu ne place să dispară. Dacă gândești diferit de mine, te vreau afară din viața mea și, de preferință, din existență. Aceasta este gândirea firească a fiecărei persoane, în diverse măsuri. Dar natura nu ne-a înzestrat doar cu această natură; ne-a oferit și capacitatea de a gândi și de a alege.

Când vom afla că viețile noastre, sensul lor și continuitatea lor depind de stăruința celor pe care îi urâm, vom aprecia realitatea care a creat totul și vom putea construi iubirea pentru integralitate, deasupra urii pentru partea respectivă. Abia atunci va fi pace și fericire.

Natura ne-a înzestrat cu capacitatea de a observa și de a învăța că nimic nu există decât dacă opusul său îi susține existența. Planeta Pământ, de exemplu, este păstrată pe orbită datorită echilibrului dintre atracția gravitațională a Soarelui către el și forța centrifugă care o îndepărtează de ea. La fel, viața noastră se învârte în jurul orelor de întuneric și lumină, iar viziunea noastră se bazează pe intervalul dintre a vedea toate culorile la un loc, a crea culoarea albă și fără culori deloc, a crea culoarea neagră. Căldură și frig, foame și saţietate, atracție și respingere, iubire și ură, toate acestea sunt opuse, care ne fac viața ceea ce este.

Opusele vieții noastre nu neagă și nu se resping unele pe altele; ele se activează și se completează reciproc! Dacă doar ne-am putea da seama că așa este în toată realitatea și așa cum este cu noi, așa este și cu semenii noștri, imaginați-vă ce lume incluzivă și primitoare am avea. Imaginați-vă ce bogăție am putea experimenta dacă am putea îmbrățișa diversitatea culorilor, raselor, credințelor, preferinţelor, perspectivelor și a tot ceea ce ne face diferiți, dar totuși complementari.

Imaginați-vă și ce lume plictisitoare și letargică am avea, dacă toată lumea ar fi la fel. Nu ne-am dezvolta gândirea, deoarece nu am avea nevoie să articulăm un punct de vedere. Nu am dezvolta imaginația, deoarece nimic nu ne-ar stimula sau intriga. Ne-am pierde creativitatea, vitalitatea și starea de viață. De fapt, datorăm chiar ura noastră acerbă și încântarea de a ne dedica în îndreptăţirea de sine, faptului că există oameni diferiți de noi. Ce am face dacă acestea nu ar exista?

Concluzia este că trebuie să privim dincolo de diferențe și să vedem integralitatea care le generează și că diferențele mențin integralitatea. Când vom afla că viețile noastre, sensul lor și continuitatea lor depind de stăruința celor pe care îi urâm, vom pune în valoare realitatea care a creat totul și vom putea construi iubire pentru integralitate, deasupra urii pentru partea respectivă. Abia atunci va fi pace și fericire.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala | Add Comment →