Noul meu articol pe Linkedin “Nu putem dezrădăcina ura faţă de noi decât dacă o dezrădăcinăm din noi”

Recent, presa semi-oficială iraniană Tasnim News Agency a raportat că Hossein Salami, comandantul-șef al Corpului Garda Revoluționară Islamică, a declarat că Iranul este „încrezător că declinul și prăbușirea regimului sionist nu mai este o dorință ci o realitate care s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat”. Cu această declarație, Iranul încearcă să-și impulsioneze propriul spirit și al palestinienilor după ultima campanie militară din Gaza. Dar astfel de anunțuri nu reflectă forța, ci mai degrabă slăbiciunea.

Cu toate acestea, aceasta postare nu este despre puterea militară, ci mai degrabă despre ura intensă pe care Iranul o manifestă față de Israel, și despre ce poate face Israelul în legătură cu aceasta. Într-adevăr, am încercat aproape tot ce se poate pentru a-i potoli pe palestinieni și restul lumii arabe, dar nimic nu funcționează. De fapt, experiența arată că ori de câte ori le dăm dușmanilor noștri ceea ce cer ei, ei adaugă dispreț urii lor, mai degrabă decât să devină mai pașnici și mai prietenoși.

Ar trebui să știm deja că vom smulge ura din inimile dușmanilor noștri numai atunci când vom smulge ura din inimile noastre. Adică, pentru că ne urâm unii pe alții, dușmanii noștri ne urăsc. Acesta a fost cazul poporului evreu de la începuturile sale și nu se va schimba niciodată. Atât timp cât ne urâm unii pe alții, ura lumii față de noi nu se va diminua.

„Declinul și prăbușirea” despre care a vorbit Salami nu numai că ne slăbesc din interior, ci le alimentează pe ale lui și ura tuturor celorlalți față de noi. Este un colaps social, nu fizic sau economic. Exprimă prăbușirea coeziunii și solidarității noastre, a sentimentului nostru că suntem o națiune delimitată de responsabilitatea reciprocă între membrii săi.

Înțelepții noștri au scris că atunci când simțim înstrăinarea unii de alții, lumea ne atacă și când ne unim, nu ne vine niciun rău. De exemplu, cartea Shem MiShmuel afirmă: „Când unitatea restabilește Israelul ca înainte, Satana nu va avea nici un loc în care să plaseze greşeli și forțe externe. Când sunt ca un singur om cu o singură inimă, ei sunt ca un zid fortificat împotriva forțelor răului”.

Dar vocația noastră nu este doar să ne unim, ci să oferim un exemplu de unitate pentru toate națiunile. De aceea, ori de câte ori ne certăm între noi, chiar dacă numai verbal, națiunile ne pedepsesc. Talmudul (Yoma 9b) explică faptul că Nabucodonosor a cucerit Israelul și a distrus Primul Templu pentru că oamenii poporului Israel au vorbit între ei „cu pumnalele din limba lor”. Dar când poporul Israel manifestă unitate, toată lumea vrea să învețe de la ei cum să se unească. în consecință, cartea Sifrey Devarim scrie că, în zilele celui de-al Doilea Templu, în timpul celor trei pelerinaje festive, neamurile „mergeau la Ierusalim și vedeau Israelul … și spuneau:„Devine bine să ne agățăm doar de această națiune ”.”

Încă o dată, vedem că propria noastră diviziune, decăderea noastră socială, este singura noastră problemă. Dacă ne întoarcem la deviza națiunii noastre „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” încercând pur și simplu să o implementăm, vom dizolva toată ura față de noi. Atât timp cât suntem încăpăţânați și considerăm dreptatea ca fiind mai importantă decât să fim împreună, nu vom avea viitor în țara Israelului sau în niciun alt loc al lumii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →