Noul meu articol pe Linkedin “O altă perspectivă asupra comentariului din „Perspectiva” al lui Whoopi Goldberg ”

La începutul acestei săptămâni, actrița și comediantul Whoopi Goldberg, care găzduieşte ȋn parteneriat emisiunea „Perspectiva”, a spus în cadrul emisiunii: „Holocaustul nu este despre rasă”, ci despre „inumanitatea omului față de om”. Reacția a urmat curând și ABC care produce emisiunea, a suspendat-o pe Goldberg pentru două săptămâni. Holocaustul este cu siguranță despre rasă; singura problemă este că evreii nu sunt o rasă. Dacă ei și lumea ar fi știut ce înseamnă să fii evreu, soarta evreilor și soarta lumii ar fi fost foarte diferite de starea actuală dezastruoasă atât a evreilor, cât și a lumii.

Evreii nu sunt Albi, așa cum a subliniat Goldberg. Nu au o culoare distinctă, deoarece nu au o origine distinctă din care provin. Primii evrei au fost urmașii lui Avraam, care s-a născut în Haran — un oraș important din Mesopotamia, care se află astăzi la granițele Turciei. Avraam nu era evreu; era un închinător la idoli, fiul unui preot care se închina la idoli, de succes şi care avea un magazin de idoli.

Potrivit lui Maimonide (Mishneh Torah), Midrash (Beresheet Rabbah) și alte surse, Avraam era îngrijorat de dușmănia tot mai mare din poporul său. Preocuparea lui l-a făcut să pună întrebări emoționante despre viață și despre modul în care este guvernată, sau după cum a spus Maimonide, „Cine este proprietarul Capitalei?” și cum ar fi putut să-și ajute orășenii care se certau. În cele din urmă, el a descoperit că doar o singură forță guvernează totul și că ceea ce trebuia să facă poporul său pentru a depăși diviziunea era să se unească până când deveneau la fel de uniți ca acea singură forță.

Avraam a început să vorbească despre gândurile sale și să-și facă ideile cunoscute. Ideea de unitate și ideea de ȋntreg a rezonat la unii oameni, dar majoritatea lor au evitat-o, inclusiv regele său Nimrod. Drept urmare, Avraam și urmașii săi au fost alungați din orașul și țara lor și au început să rătăcească spre Canaan.

Pe parcurs, Avraam a continuat să vorbească despre ideile sale și mai mulți oameni s-au alăturat anturajului său. Acești oameni au devenit mai târziu poporul lui Israel, iar motto-ul lor a fost unitatea până la unul, sau așa cum au descris mai târziu acel nivel de unitate: „ca un singur om cu o singură inimă”.

După moartea lui Avraam, Isaac a continuat pe urmele tatălui său, Iacov l-a urmat pe Isaac, la fel și Iosif. În cele din urmă, când Moise a reușit să unească națiunea divizată care s-a rupt după moartea lui Iosif, ei au devenit o națiune cu drepturi depline.

Isprava lor – construirea unei națiuni din oameni complet străini ținându-se de noțiunea de unitate – a rămas fără egal și de neegalat până astăzi. Nicio altă națiune nu fusese construită astfel.

Tocmai datorită fundației lor unice – ansamblul lor eclectic – ei erau exemplul perfect despre cum ar putea fi lumea dacă toți oamenii ar deveni frați. Evreii au devenit o națiune model în bine și în rău. Când au fost uniți, au fost dovada că oamenii din diferite triburi, medii, etnii și credințe se puteau uni mai presus de diferențele lor. Când au fost divizați, ei au arătat toată ura pe care națiunile o simt una față de cealaltă, deoarece evreii sunt descendenții acelor națiuni rivale și certate.

Datorită fondului nostru unic, ni s-a dat un rol unic în lume: să fim un model de unitate mai presus de ură și diferențe. Datorită rolului nostru unic, am fost, suntem și vom fi întotdeauna în centrul atenției lumii. Pentru că se așteaptă să arătăm unitate și să fim o națiune model, am fost, suntem și vom fi întotdeauna judecați după un standard mai strict decât restul lumii. Până când nu ne vom îndeplini cu succes sarcina și nu vom stabili un model permanent de unitate, lumea va continua să ne mustre și să pretindă că suntem bătăuși, belicoşi și hoți și ne va acuza de orice faptă greșită la care se poate gândi lumea.

Prin urmare, deși evreii nu sunt o rasă, Holocaustul a fost cu siguranță foarte specific împotriva evreilor și nu un conflict între grupuri de albi. În același timp, dacă vrem să punem capăt antisemitismului, ar trebui să ne concentrăm nu asupra anulării vocii antisemiților ci pe reducerea la tăcere a criticismului, dispreţului și urii pe care le simțim unul față de celălalt.

Lumea nu ne va îmbrățișa până cȃnd noi nu ne vom îmbrățișa. Dacă ne amintim asta, viitorul nostru este luminos. Dacă ȋl uităm din nou, atunci ne așteaptă mai multe necazuri, pentru noi toți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →