O lume apare din ceaţă
Tot felul de dorinţe apar acum în mine şi eu simt că ele nu sunt ale mele, apar de undeva, din altă parte. Mă întreb: „Cine sunt?” „Ce sunt?” „Pentru ce sunt?” „De unde vin toate astea în interiorul meu?” „Am nevoie de asta, sau nu?” „De fapt, nici nu vreau ceva?”
Dintr-o dată încep să gândesc: „De ce nu vreau nimic?” Pentru că toate acestea nu sunt ale mele, este un fel de sursă din afară care mă învârte şi mă manipulează. Pe de o parte, încep să am din subconştient un vag sentiment că toate acestea nu sunt eu, că lumea nu este aceeaşi, că are mai multe nivele şi că este acolo cineva care mă direcţionează şi mă controlează. De unde vine asta? Este al meu, sau nu?
Pe de altă parte, dorinţele care se trezesc în mine nu îmi dau împlinire. Eu nu ştiu ce să fac cu ele sau unde să ajung cu ele. În interiorul meu este o luptă sî încep să le împlinesc. Nu pot să văd că sunt ale mele, nu pot să simt în felul în care obişnuiam să simt, şi nu simt că este un scop în realizarea acestor dorinţe, şi că pot obţine ceva din asta.
Mai mult, în afara mea apare un sistem uriaş care dezvăluie lumea într-o nouă lumină. Încep să mă simt într-o lume confuză. Dorinţele mele nu sunt ale mele, lumea nu este aceeaşi. Ce să fac? Această imagine apărută treptat, ca din ceaţă, este caracteristică generaţiei noastre. În esenţă, aceasta este cea care cauzează criza.
Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011
"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed
Nu poti vorbi despre infometare decat daca ai trait-o. Nu poti vorbi despre fericire decat daca ai daruit-o. Nu poti vorbi despre destin decat daca il stii. Nu-ti poti implini visul, pentru ca atunci cand ai visat, nu erai acolo.
Asa cred ca este si cu speculatiile despre criza.
Cat despre interconectarea umanitatii, nu vad asa ceva intre oameni, ba vad mult mai putin decat atat, vad un egocentrism autentic, bazat pe o comunicare in ecou, unde energiile se transforma in tensiuni care se acumuleaza intr-o violenta cu forme din ce in ce mai pacifiste la nivel declarativ. Consider ca forta ,,celui rau,, e atunci cand se uita in ochii tai si te convinge ca el in fapt nu exista.
Gandirea pozitivista? O bazaconie inventata in laboratoarele de pshihanaliza. Daca in rational ne putem minti frumos, un singur lucru nu il prea putem duce cu presul si acela este EGO-ul fiecaruia, acel divin din noi, care peste limita rautatilor noastre, ne determina sa mergem mai departe, sa transmitem mai multa lumina din scanteia vietii, adevarata fericire pura, adevaratul Drum spre Implinirea Divina.