Medium a publicat noul meu articol “O viață fără scop nu este deloc viață”

John Haptas și Kristine Samuelson, nominalizați la Oscar pentru cel mai bun subiect de scurt metraj documentar pentru „Viaţa mă depăşeşte”, pozează la o recepție la Academia de Arte și Științe Cinematografice din Beverly Hills, California, SUA, 4 februarie 2020. REUTERS/ Mario Anzuon

„Cine are un motiv pentru care să trăiască poate suporta aproape orice, oricum”, a spus Friedrich Nietzsche.

Un student de-al meu a vizionat filmul „Viața Mă Depășește”, care spune povestea copiilor refugiați din Suedia care se retrag într-o boală asemănătoare comei numită „sindrom de resemnare” din cauza incertitudinilor statutului lor legal. Elevul s-a întrebat cum de copiii par să „aleagă” moartea în detrimentul vieții, deși frica de moarte este cel mai profund și primordial sentiment.

Aici cred că elevul meu a greșit: frica de moarte nu este frica cea mai fundamentală ci mai degrabă frica de viață, sau mai corect frica de viață fără scop!

În momentul în care trăim fără un motiv de a trăi, mai presus decât viața însăși, coborâm într-o stare care este sub viață. Animalele nu au astfel de întrebări; ele există pur și simplu pentru că își urmează instinctele. Prin urmare, pentru ei existența este viață.

Oamenii, pe de altă parte, trebuie să știe de ce fac ceea ce fac. Altfel nu au nicio motivație să acționeze și apar tot felul de fenomene regresive, de la abuzul de substanțe la depresie, la sindromul de resemnare și la sinucidere. Motivul pentru care sinuciderea și alte comportamente auto vătămatoare sunt atât de comune în rândul oamenilor și atât de rare printre animale este că oamenii au nevoie de un scop, de un scop în viață, în timp ce animalele nu au asta. O viață fără țel este mai rea decât moartea, așa că oamenii preferă moartea, fără scop.

Cu toate acestea, sentimentul că nu avem niciun scop în viață este un motor puternic. Ne face să punem la îndoială totul. Cele mai mari descoperiri ale omenirii au fost făcute atunci când oamenii au căutat răspunsuri la viață.

Astăzi, oamenii par să aibă tot ce le trebuie pentru a duce o viață grozavă, dar nu au niciun motiv să trăiască. Prin urmare, se întreabă pentru ce este viața.

Această întrebare este cea mai esențială întrebare pe care o puteți pune, deoarece răspunsul nu este în noi, ci între noi. Motivul existenței noastre este valoarea noastră în rețeaua care cuprinde umanitatea. Fiecare dintre noi este o parte unică în această rețea și nimeni nu poate umple golul creat atunci când unul dintre noi lipsește. Cu cât contribuția noastră la puterea rețelei este mai mare, cu atât valoarea noastră ca indivizi este mai mare.

Acesta este motivul pentru care astăzi sociologii și psihologii descoperă că cheia fericirii este calitatea conexiunilor noastre sociale. Doar atunci când avem legături sociale pozitive, când fiecare dintre noi își realizează potențialul în beneficiul întregului ecosistem uman, abia atunci suntem cu adevărat fericiți și în același timp contribuim la comunitățile noastre, țările noastre și lume.

Putem înființa o societate echilibrată ai cărei membri sunt mulțumiți și fericiți, dar să nu exploatăm alți oameni sau mediul înconjurător, doar atunci când fiecare dintre noi are grijă de ceilalți și ne găsim fericirea în conexiunea cu ceilalți, unde ne putem realiza potențialul personal în folosul societății și al întregii lumi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →