Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Hare

Rezumat:

“Deşertul” este o stare în care omul simte că nu poate să-și foloaseasca fostul egosim, că nu are nici o sursă de hrană. În lumea fizică, omul are un mijloc de trăi, o familie, muncă; totul pare în regulă, dar în interior simte că viața lui este “seacă”, precum un deșert. Sentimentul de întuneric îl face să se întrebe de scopul întregii “poveşti”.

Natură este foarte deșteaptă; a creat fiecare detaliu cu o minunată înţelegere. Dar scopul pentru care totul există este ascuns.

În deșert, omul trăiește într-o conexiune cu dorințade a dărui, cu Divinitatea, așadar conceptul “Copiii lui Israel în deşert” vorbește despre corecții, despre ridicarea deasupra ego-ului, deasupra nivelului Hafetz Hesed (plăcere din milă). “Deşertul” este o stare în care învățam să mergem fără o recompensă și fără beneficii egoiste, ci doar prin puterea mai mare a iubirii. “stâlpul focului” și “stâlpul norului” iluminează calea pentru persoană și o direcționează către forță superioară în stările de zi și de noapte, lumină și întuneric. În deșert, omul neutralizează ego-ul iar când atinge țara lui Israel, deja l-a înhămat la dăruire și iubire.

Cei “patruzeci de ani în deşert” simbolizează schimbările interioare prin care trec copiii lui Israel în deșert. În această perioadă ei chiar se plâng tot timpul deoarece dorința de a primi este revelata și doar după aceasta corecția este revelata. Plângerile sunt defapt ridicarea MAN, o rugăciune pentru corectarea Kelim (vaselor). Când Kelim sunt corectate, această este un “miracol”. Miracolul este descoperirea unui nou fenomen, o acțiune care nu se întâmplă în modul original, egoist, al naturii noastre.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →