Noul meu articol pe Linkedin “Ochii înţeleptului”

Când ne uităm la harta politică a lumii, vedem două linii care încearcă să se anihileze reciproc: linia dreaptă și linia stângă. Aceștia alternează în dominație și luptele lor devin din ce în ce mai feroce și distructive. Dar când ne uităm la restul naturii, acolo nu există război, ci completare. Chiar și luptele întăresc părţile rivale și le fac mai sănătoase. În mod clar, nouă ne lipsește ceva.

Progresul echilibrat trebuie să conțină întotdeauna două laturi: dreapta și stânga. Partea dreaptă este tendința spre stabilitate și tradiție, spre a face mâine la fel ca astăzi. Partea stângă este tendința de a revoluționa, de a inova, de a cerceta viitorul. Când cele două părți se completează reciproc, societatea poate trage concluzii mai bune, poate lua decizii mai precise și poate merge mai departe cu succes.

„Ochii înțeleptului sunt în capul său” (Eclesiastul 2:14), a spus regele Solomon. Cu alte cuvinte, în timp ce natura ne împinge mereu înainte, trebuie să ne străduim să-i înțelegem direcția și să ne pregătim pentru ea. Când nu ne pregătim, nenorocirile ne surprind și suferința ne obligă să căutăm protecție. Deoarece natura evoluează întotdeauna, menținerea stabilității de mâine necesită pregătirea pentru viitorul de astăzi. Aceasta este combinația potrivită între linia dreaptă și linia stângă și se numește „avansând pe linia de mijloc”.

Menținerea liniei de mijloc este o provocare, deoarece ego-ul uman se schimbă și evoluează constant. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât simțurile noastre cer noi emoții și simțim o foame mai mare de plăcere și satisfacție. În același timp, lumea noastră este din ce în ce mai conectată și orice mișcare pe care o face o persoană îi influențează pe ceilalți oameni. Am devenit dependenți reciproc, în timp ce înstrăinarea noastră unul de celălalt se intensifică.

Pentru a supraviețui secolului XXI, nu vom avea de ales decât să stabilim sisteme educaționale globale care să ne învețe linia de mijloc între satisfacerea ego-urilor noastre în creștere și necesitatea de a fi atenți cu ceilalți. Dacă nu învățăm cum să găsim o cale de mijloc constructivă, natura ne va obliga să facem acest lucru prin presiune și durere.

În anii 1930, marele cabalist și gânditor Baal HaSulam a scris în inspiratul său eseu „Pacea în lume”: „În generația noastră, când fiecare persoană este ajutată pentru fericirea sa de toate țările lumii, individul devine în mod involuntar sclav pentru întreaga lume, ca o roată într-o mașină. … Deși acest lucru este, de fapt, cunoscut și simțit, oamenii din lume încă nu l-au înțeles corect. De ce? Pentru că așa este conduita dezvoltării în natură: acţiunea vine înaintea înțelegerii și numai acțiunile vor dovedi și vor împinge omenirea înainte”.

Prin urmare, nu avem timp de pierdut. Dacă vrem un bun venit mâine, trebuie să lucrăm la asta azi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →