Întrebare: Să presupunem că avem un grup de studiu integral, care are nevoie de o anumită ghidare, să i se spune cu ce se va ocupa, prin ce proces va trece. Cu ce trebuie să începem?

Răspuns: Pentru membrii noi trebuie să existe discuţii despre lume, despre noul trend, despre evoluţia bazată pe ego, etc. Mai întâi trebuie să pregătim o bază teoretică serioasă a perspectivei practice asupra istoriei umanităţii, a societăţii şi asupra noastră însăşi. O persoană este adusă, gradual, la întrebarea „ce urmează?” Să presupunem că am explorat lumea modernă, dezvoltarea noastră, dezvoltarea omului şi a întregii naturii şi unde ne duce asta. Nu vedem nici măcar lipsa liberului nostru arbitru, dinamica dezboltării noastre şi colapsul egoului ca motor, ca sursă a vieţii şi avansării noastre. Am ajuns la o criză, ce urmează?

În continuare, desigur, se regăsesc scopuri diferite în natură. Suntem acum la o intersecţie unde trebuie să ne schimbăm total atitudinea faţă de lume, pentru că egoul prin care am crescut anterior a încetat brusc să mai lucreze.

Deci, încotro ne îndreaptă? Ne îndreaptă către negarea lui. Vedem asta în toate problemele, în depresii, droguri, terorism şi chiar în criza din familie şi societate. Principalul lucru care ne doare cel mai tare este criza economică, pentru că noi, ca animale, avem nevoie să ne hrănim şi să ne furnizăm nevoile de bază. Aici ne găsim într-o stare în care nu vom mai fi în stare să ne furnizăm nevoiele de bază, mai ales în lumea pe care am creat-o în jurul nostru, o lume care este o imensă junglă urbană, în care trebuie cu toţi să facem ceva pentru a primi ceea ce avem nevoie.

Este foarte simplu să distrugi o astfel de lume. Este aşa de sensibilă şi de dispusă la neadaptării încât în ea se află milioane de oamenii fără hrană, apă şi energie sau alte resurse. Nici măcar nu ne putem imagina cât de delicată este lumea pe care am creat-o, iar dacă ceva merge greşit, chiar şi un pic, se va prăbuşi ca o casă din cărţi. Totul se va prăbuşi şi atunci ce se va întâmpla cu noi?

Ca rezultat al dezvoltării am ajuns în acestă stare foarte instabilă. Vă puteţi imagina oraşe cu populaţie de 20 milionae de oameni, dar chiar şi în oraşe cu populaţie de 2 milione, ce se va întâmpla cu aceşti oameni dacă vor rămâne fără hrană, electricitate, apă sau canalizare?! Este sfârşitul!

Există o nevoie pentru cooperare reciprocă între ţării, pe care nu o putem rezolva. Nicio ţară nu îşi mai poate furniza singura tot ce are nevoie. Astfel, vedem că lumea este cu adevărat fragilă şi nesigură. Le arătăm oamenilor toate aceste lucruri, explicându-le trendul general şi de ce natura şi egoul ne-au adus în acest punc, pentru a ne ridica deasupra egoului, pentru că în starea de acum suntem incapabili să ne adaptăm naturii integrale. Cum putem fi conectaţi reciproc cu ea, adică să fim incluşi în această integralitate, în sfera ei, în armonie, cu egoul nostru?
De aceea avem nevoie de ghidare, prin care putem arată oamenilor că există o altă cale de dezvoltare. Atunci când ne schimbăm psihologic, noi şi lumea, vom vedea lumea nu din perspectiva egoistă ci dintr-una altruistă, integrală. Vom fi capabili să formăm o societate total diferită, car va fi în armonie cu toate legile naturale. Iar atunci, nemaiavând altă alegere, omul, familia, societate, statul, civilizaţia şi toată umanitate, va atinge o asemenea armonie cu natura încât va recupare tot echilibrul fragil al pământului, intern şi extern, cu restul naturii. Asta este posibil numai dacă omul se schimbă dintr-un individualist într-o persoană a universului. Asta trebuie să le aducem oamenilor.

Acum, să vedem cum se poate face asta: putem lăsa perspectiva egoistă, individualistă asupra lumii? Putem schimba ochelarii egoişti şi să vedem totul prin lentilele interne? Ce vom câştiga din asta? În alte cuvinte, trebuie să am grijă de toată lumea. Este asta posibil? Nu ar trebui să mă iau şi pe mine în calcul, este asta posibil? Trebui să mă „părăsesc” total? Dar ce se întâmplă cu mine şi familia mea, rudele mele? Cum ne putem aţinti asupra cooperării reciproce cu alţii, astfel încât să formăm o societate unificată?

Ce înseamnă unificată? Este atunci când fiecare dintre noi nu se mai simte pe sine însuşi, simte numai societatea, ca furnicile, care înţeleg numai cooperarea lor. Niciuna nu are vreun rol separat, vreun scop separat, o prioritate, toate sunt operate de o minte colectivă, un program şi îndeplinesc meticulos toate sarcinile programului. Este asta posibil? Spre asta ne îndreaptă natura. La un asemenea nivel vom obţine armonia totală cu ea.

Ce vom câştiga din asta? Cu toate că sună un pic a fantezie, vom câştiga sentimentul eternităţii, senzaţia infinitului, pentru că toate sentimentele noastre de azi sunt în limita egoului, în timp ce noi ne mişcăm către sentimente diferite, în afara noastră. Atunci omul nu îşi mai simt corpul animal, ridicându-se la următorul nivel, următoarea dimensiune, numită „om”. Nu mai este în „animalul” său ci se ridică la următorul nivel. Până astăzi am fost de fapt nişte animale mai dezvoltate.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 17, 02/28/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Munca interioara | Add Comment →