Opinie (Anatole Kaletsky, unul dintre liderii comentatori in economie, fost Editor Economic şi acum Redactor la The Times): „Există două soluţii posibile pentru criza din Grecia: Prima soluţie ar fi ca Grecia să-si paraseasca datoriile şi se lase euro …. A doua ar fi ca UE sa accepte responsabilitatea colectivă pentru aproximativ jumătate din datoriile Atenei „….

Această a doua soluţie este mult mai probabila, deoarece o despartire de euro este inacceptabilă pentru guvernele german şi francez – şi unei despartiri cu siguranta ii va urma o dezapreciere brusca a Greciei. Daca Grecia se gaseste în imposibilitatea de a împrumuta în euro şi devalorizeaza economiile cetăţenilor săi, printr-o monedă nouă, irlandezii s-ar teme de un tratament similar şi ar transfera imediat economiile la băncile germane, distrugând băncile din Irlanda si fortandu-le sa paraseasca euro. Aceasta scurgere de capital, la rândul sau, ar reprezenta un pericol mortal pentru statutul de membru al Portugaliei, Spaniei, Italiei, Belgiei şi chiar Franţei.

În final, membrii solvabili ai euro vor trebui să accepte responsabilitatea colectivă pentru aproximativ 500 de miliarde ($ 681bn) a datoriilor Greciei, Irlandei si Portugaliei, dacă doresc să asigure supravieţuirea monedei unice …”

Dar egoismul stă în cale: „Tările creditoare nu vor să accepte o povara euro-federala suplimentara a datoriei, în timp ce ţările debitoare sunt chiar mai rezistente la pierderea suveranităţii naţionale şi autodeterminarii democratice…. Implicaţia este că atât creditorul cat şi ţările debitoare vor rezista singurei soluţii posibile la criza euro până când epuizeaza toate alternativele posibile.

În mod ironic, prin urmare, o ameninţare continuă a crizei este o condiţie necesară, chiar şi pentru stabilitatea financiară temporară în Europa. În ceea ce priveşte „saltul cuantic”al federalismului fiscal, pe care pe bună dreptate Trichet l-a identificat ca fiind cheia crizei, cerinţa logică pentru ca acest lucru să se întâmple este că această criză trebuie să devina chiar mai rea.

Liderii europeni spera, în schimb, că această criză poate fi rezolvată treptat, evitându-se necesitatea unor măsuri radicale, deoarece condiţiile se vor îmbunătăţi prin trecerea timpului …. Există, totuşi, două moduri mult mai puternice, în care timpul lucreaza impotriva supravieţuirii monedei euro „Tările debitoare sunt conştiente de puterea lor:. Germania, Franţa, şi UE sunt dispuse să plătească orice, doar pentru a potoli Grecia sau Irlanda, dacă ele ameninţă să nu-si indeplineasca obligatiile.

„Dacă politicienii Europei intr-adevăr doresc să salveze euro, acestia trebuie să facă saltul cuantic la o federaţie fiscala – şi s-o faca repede.”

Comentariul meu: Aceste scheme apar foarte simplu dacă traducem tot ceea ce se întâmplă în cele două forţe: forţele egoiste ale oamenilor, ţărilor şi lumii şi forţa altruistă a Creatorului sau Naturii. Ele sunt în conflict şi, cu răbdare, Natura îi învaţă pe oameni ireversibilitatea procesului de dezvoltare şi necesitatea de a face concesii reciproce şi să ajungă la un acord, unitate, garantie reciprocă şi dragoste.
Astfel, două tabere, a celor slabi şi a celor puternici, se invata reciproc sa faca concesii, demonstrand cât de mult au nevoie unul de celălalt- până la punctul cand isi dau seama de necesitatea de a se uni pe deplin, mai presus de toate diferenţele lor. Natura ii va forţa să o facă!

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →