Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Pesah și societatea israeliană ”

Este Pesah. Pe lângă faptul că este sărbătoarea eliberării din sclavie, există obiceiul de a purta ceva nou de Paște. Este unul dintre acele momente ale anului în care încercăm să aducem ceva nou în viața noastră. Într-adevăr, sunt multe pe care am dori să le reînnoim în societatea israeliană. Diviziunea se adâncește, ura dintre facțiunile societății se intensifică, corupția și violența abundă peste tot, ratele divorțurilor sunt în creștere și familiile care încă supraviețuiesc se luptă, iar relația cu vecinii noștri arabi este (la propriu) explozivă. Și în timp ce toată lumea vrea să devină prim-ministru și promite că va rezolva totul, realitatea demonstrează că nimeni nu are habar cum să o facă. Așadar, ce lucru nou ne putem oferi, care să îmbunătățească cu adevărat lucrurile?

„Noutatea” de care avem nevoie este de fapt să ne întoarcem la rădăcinile noastre, la rădăcinile poporului nostru, la baza pe care s-a întemeiat națiunea noastră. Orice națiune poate trăi cum dorește. Iar noi am ales cu mult timp în urmă și atât timp cât rămânem la alegerea noastră, suntem fericiți. Când ne abatem de la ea, atunci încep problemele.

Alegerea noastră a început când Avraam, tatăl națiunii noastre, a vrut să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui. Era un om curios, iar în Babilon unde trăia Avraam, ego-urile oamenilor erau extreme. Oamenii au încetat să se mai înțeleagă și au devenit violenți și beligeranți, așa cum scrie cartea Pirkei de Rabbi Eliezer, „jumătate din lume a murit acolo de sabie”.

Avraam și-a dat seama că existența este posibilă doar prin complementaritate și conexiune între oameni, că altfel oamenii se vor distruge unii pe alții. El a înțeles că natura ne-a creat diferiți, nu pentru a ne lupta unul împotriva celuilalt până la moarte, ci pentru a ne completa și a beneficia din conexiunea noastră.

Avraam le-a explicat tuturor celor din jurul lui ceea ce a găsit. Oamenii care simpatizau cu ideile lui i s-au alăturat și au format o comunitate pe care Maimonide a numit-o „oamenii casei lui Avraam” (Mishneh Tora, capitolul 1). Aceasta a fost originea națiunii evreiești. Odată cu trecerea timpului, liderii și înțelepții noștri au șlefuit învățătura, dar au rămas fideli principiului diferențelor care se completează una pe alta și prin urmare creează o legătură mai puternică decât ar fi fost posibilă dacă nu s-ar fi format prin ridicarea deasupra disputelor. Regele Solomon a articulat acest principiu în versetul: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Principiul unității deasupra diviziunii și disputei este unic. Până atunci, și de atunci, comportamentul implicit al umanității a fost că atunci când există o dispută izbucnește o luptă și câștigătorul își impune calea și voința învinsului.

Deoarece Israel au fost singurii care au conceput o conduită diferită și pentru o anumită perioadă chiar au îndeplinit-o, li s-a poruncit să răspândească informațiile despre drumul lor către restul lumii. Ei s-au angajat să respecte legea unității de la poalele muntelui Sinai, unde și când s-au angajat să se unească „ca un singur om cu o inimă” și li s-a poruncit prompt să fie „o lumină pentru națiuni” și anume să dea un exemplu de unitate și iubire față de ceilalți.

Aceasta este rădăcina noastră străveche, alegerea care ne-a transformat într-o națiune. Până când nu ne vom întoarce la ea, nu vom cunoaște pacea și fericirea în țara noastră.

Din acele vremuri străvechi, ne-am abătut foarte departe de principiul nostru de bază. Pentru a reveni la el, trebuie să facilităm un proces educațional care să ne pună înapoi pe drumul spre unitate mai presus de diviziune. Nu ar trebui să suprimăm diferențele sau să le ascundem, ci să stabilim că deasupra diferitelor noastre diferențe politice, sociale, culturale și a tuturor celorlalte diferențe, punem un acoperământ al unității, că unitatea este valoarea supremă și orice altceva este secundar.

Așa cum copiii lui Israel au fost răscumpărați din Egipt când s-au unit sub Moise, la fel cum și-au format națiunea când s-au unit ca unul, noi trebuie să ne realiniem cu strămoșii noștri și să devenim un exemplu de unitate pentru toate națiunile.

Pesah simbolizează trecerea de la sclavie la libertate. Este timpul să ne eliberăm de ură și să o eliberăm purtând ceva nou de Paște, anume iubirea de alții, motto-ul națiunii noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →