Medium a publicat noul meu articol “Pierderea ȋncrederii ȋn oamenii de ştiinţă”

Potrivit unui sondaj recent al Centrului de Cercetare Pew, a scăzut încrederea în oamenii de știință și în medici. Sondajul a constatat că doar 29% dintre adulții din SUA au o mare încredere atât în ​​oamenii de știință, cât și în oamenii de știință din domeniul medical, căacționează în interesul publicului – în scădere cu 40% faţă de cei care au spus acest lucru în noiembrie 2020. Nu numai pentru profesiile științifice și medicale se vede o scădere a încrederii publicului. Ponderea americanilor cu mare încredere în armată pentru a acționa în interesul publicului a scăzut cu 14 puncte, de la 39% în noiembrie 2020 la 25% în sondajul actual, iar procentul americanilor cu multă încredere în directorii de școli publice și ofițerii de poliție K-12 a scăzut de asemenea.

După cum văd eu, există mai multe niveluri ȋn acest fenomen. La un nivel mai superficial, publicul pur și simplu nu dorește să păstreze finanțarea unor studii goale, fără rost, care nu au niciun beneficiu pentru nimeni altul decât pentru cei care le realizează. Am construit instituții, centre de cercetare și laboratoare care nu aduc nimănui nimic bun. Este mai bine să ne ferim de aceste „descoperiri”, care nu fac decât să ne încurce și să nu mai risipim banii contribuabililor pe astfel de studii.

La un nivel mai profund, funcționarii publici sau orice persoană a cărei sarcină este să servească publicul și să lucreze în beneficiul public, sunt în mod inerent nepotriviți pentru munca lor. Natura lor îi împiedică să-și îndeplinească sarcina.

Problema nu este la ei, ci la întreaga societate. Nu este ca și cum altcineva ar fi mai demn de încredere dacă ar fi în pielea lor. Când întreaga societate este plină de neîncredere și rea-voință, reprezentanții publicului nu pot fi mai buni decât publicul care i-a plasat în pozițiile lor.

Singura modalitate de a schimba publicul din care provin slujitorii săi este prin educație. Aici trebuie să ne investim banii, timpul și eforturile. Valorile care stau la baza societății determină structura acesteia și definesc nivelul de încredere dintre public și funcționarii săi. Chiar vor funcționarii publici să servească societatea și să înțeleagă ce înseamnă să slujească? Știu ei unde vor să conducă societatea? Știu ei cu ce pot contribui? Dacă pot face toate acestea, atunci sunt de încredere. Dar ce funcționar public este așa?

Pentru a reforma funcționarii publici și oamenii de știință astfel încât aceștia să lucreze de dragul publicului și nu pentru ei înșiși, trebuie să transformăm întregul nostru sistem de învățământ. Încă din primii ani și de-a lungul vieții oamenilor, oamenii trebuie să fie ocupați într-un proces educațional continuu.

Când ne naștem, suntem doar animale cu două picioare. Educația trebuie să ofere oamenilor nu numai cunoștințe, ci în primul rând valori umane, etici care plasează unitatea și prietenia mai presus de egoism și narcisism.

Dacă oamenii nu sunt învățați că societatea este formată din mulți oameni care lucrează împreună pentru a crea o viață mai bună pentru toată lumea, cum ne putem aștepta ca ei să creadă că munca pentru binele comun îi ajută personal? Și dacă oamenii dintr-o astfel de societate nu se simt conectați și nu prețuiesc responsabilitatea reciprocă și grija pentru ceilalți, se pot aștepta ca reprezentanții lor să aibă grijă de ei? Poate un mesager al publicului să posede ceea ce nu are publicul care l-a trimis acolo?

Dacă hrana și alte produse de bază ar fi distribuite în mod corect, nu ar exista o singură persoană înfometată în lume. Toate nevoile și produsele noastre de bază sunt abundente și ieftine. Singurele motive pentru care nu sunt accesibile tuturor sunt lăcomia și cruzimea. Dacă lumea ar produce de două ori mai mult decât în ​​prezent, cei care nu au, tot nu ar avea.

Cu alte cuvinte, nu există lipsă de produse; există o lipsă îngrozitoare a voinței de a le furniza. În era noastră globală, întreaga lume trebuie să funcționeze ca o singură unitate. A ajunge acolo este un proces gradual, dar se întâmplă, indiferent dacă vrem sau nu. Dacă învățăm cum să-l folosim în beneficiul tuturor și suntem de acord să lucrăm ca o unitate globală, cu toții vom beneficia de abundența din această lume și nu va fi foamete sau războaie. Dacă refuzăm să acceptăm că suntem cu toții o singură umanitate, atunci campania actuală din estul Europei nu va fi decât un prevestitor al multor necazuri care vor veni și vor veni din propriile noastre mâini.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →