Noul meu articol pe Linkedin “Prea îndreptăţit de sine să fie rușinat”

Când eram copii, adulții ne spuneau adesea: „Ar trebui să-ți fie rușine de tine!” sau „Să-ți fie rușine!” Nu a ajutat. Tinerii de astăzi se simt atât de îndreptățiți încât nimeni nu mai încearcă nici măcar să folosească acest „instrument educațional”. Astăzi, dacă vrem ca oamenii să își schimbe comportamentul, trebuie să mergem mult mai adânc decât să-i rușinăm; trebuie să le schimbăm motivația pentru munca lor.

Principala diferență dintre tinerii de astăzi comparativ cu câteva decenii în urmă, este că astăzi ne simțim mai asemănători. Oamenii poartă aceleași haine peste tot în lume, comunică în aceeași limbă (engleză) cu oameni din întreaga lume și au mai mult sau mai puțin aceeași cultură. Pentru că oamenii se simt mai asemănători, simt că ceea ce au în ei nu este nimic special, că toată lumea are aceleași trăsături, deci nu este nimic de care să le fie rușine.

Într-adevăr, ce pot vedea oamenii în mine, care să fie atât de unic, atât de îngrozitor, încât ar trebui să-mi fie rușine de asta? Nu există o singură trăsătură în mine pe care să nu o aibă milioane de oameni din întreaga lume, așa că de ce să-mi fie rușine?

Chiar și față de copii, folosind instrumentul „Să-ți fie rușine!” trebuie să fie minim, sau va crea în ei o nesiguranță nejustificată, care le va afecta dezvoltarea pe măsură ce cresc. În plus, chiar dacă îi rușinați, rușinea lor este ca a noastră: jenă că au fost prinși, nu că au făcut ceva rău.

Respectul este ceva ce ne dorim cu toții (încă), așa că puteți aplica asta, dar acest lucru nu este rușine. Pur și simplu, nimeni nu vrea să-și piardă imaginea.

Cu toate acestea, dacă valorile din societatea mea sunt strâmbe, „rușinea” mea va fi și ea strâmbă. Dacă de exemplu, mă întâlnesc cu criminali, atunci mă va face să fiu mândru să fiu un infractor de succes. Dacă poliția mă prinde, nu îmi va fi rușine din cauza infracțiunii mele, ci pentru că nu am comis infracțiunea suficient de bine pentru a nu fi prins.

Prin urmare, dacă vrem ca oamenii să se schimbe, nu ar trebui să lucrăm prin rușinarea lor, ci prin schimbarea valorilor sociale.

În prezent valoarea primară este îndreptăţirea. Superstarurile și idolii de pe rețelele sociale se laudă cu sentimentul dreptului lor până la punctul în care sociologii îl numesc cultura „Eu! Eu! Eu!”, „narcisism epidemic”.

Dacă vrem o societate diferită, trebuie să schimbăm valorile oamenilor. Prin mass-media, social media și sistemul educațional trebuie depuse eforturi concentrate și orchestrate pentru a ne schimba valorile sociale.

Dacă idolatrizăm oamenii care aduc oamenii împreună, în curând întreaga noastră societate va fi mai conectată. Dacă aducem la cunoștința oamenilor că satul global nu este un oraș mic din Iowa sau orice alt loc, ci un termen care înseamnă că suntem cu toții conectați și dependenți unii de alții pentru întraga noastră viață, atunci oamenii vor începe să se trateze diferit. Interesul lor îi va determina să fie atenți. De acolo, ei vor începe să dezvolte o grijă mai autentică, iar lumea noastră va începe să se întoarcă la sănătate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →