Medium a publicat noul meu articol “Prețul mare de a ne hrăni noi înșine”

A pune mâncare pe masă a devenit un lux în aceste zile. Inflația din SUA urcă la 8,5%, cel mai ridicat nivel anual din ultimii 40 de ani, iar prețurile la alimente sunt afectate în mod deosebit, cu cel puțin 10%  mai mari decât anul trecut. Pentru mulți oameni, nu numai în America ci și în întreaga lume, costul alimentelor este inaccesibil. Suntem în pragul următoarei crize globale?

„Prețurile mult mai mari la produsele de bază și lipsa aprovizionării cresc presiunea asupra gospodăriilor din întreaga lume și împing milioane de oameni în sărăcie.” au declarat șefii IDA – Grupul Băncii Mondiale , Fondul Monetar Internaţional , Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite (UNWFP) și Organizaţia Mondială a Comerţului – WTO într-o declarație comună recent lansată.

Banca Mondială estimează că pentru fiecare creștere cu un punct procentual a prețurilor la alimente, „10 milioane de oameni sunt aruncați în sărăcie extremă în întreaga lume”. Pandemia de Covid-19 a provocat întreruperi în aprovizionarea cu alimente a lumii. Criza climatică a afectat culturile agricole și a amenințat securitatea alimentară a milioane de oameni. Acum, războiul din Ucraina afectează producția de cereale și îngrășăminte și exporturile către lume. Prețurile globale ale alimentelor au atins „un nou maxim istoric”, iar situația se înrăutățește pe zi ce trece. Masele înfometate ar putea alimenta tensiunile sociale, în special în țările vulnerabile.

Dar, pe lângă factorii menționați mai sus, mentalitățile și obiceiurile oamenilor declanșează insecuritatea alimentară. Pe măsură ce lumea evoluează, populația a crescut ca urmare a evoluțiilor medicale care permit creșterea fertilității și a speranței de viață. Pe lângă aceasta, nu doar că suntem mai numeroși și trăim mai mult, dar astăzi și consumăm mult mai mult decât în ​​trecut. În urmă cu doar câteva sute de ani stăteam pasiv acasă și o felie de pâine pe zi era suficientă, astăzi trăim o viață agitată și în loc de o felie avem nevoie de un kilogram de pâine pe zi.

În comparație cu natura, putem observa că animalele se comportă diferit față de noi în ceea ce privește creșterea și consumul de calorii. Când animalele nu vânează sau nu adună hrană, de obicei se culcă liniştite şi economisesc energie. Când lipsește hrana în zonă, aceștia dau naștere la mai puțini pui. În trecut, în vremuri de lipsă de alimente, în mod natural femeile concep și mai puțin.

Dar, ca ființe umane, nu mai suntem la fel de atașați de natură precum animalele și nici nu ne interesează să ne gândim profund la viitorul nostru ca ființe umane și la modul în care ne folosim și echilibrăm corect resursele. Putem degenera cu ușurință într-o lume a foametei și în consecință, vor apărea mai multe conflicte.

Vom putea preveni foamea și alte probleme care pot provoca mari suferințe și moartea, printr-o dezbatere internațională comună. Într-o astfel de discuție, reprezentanții țărilor ar analiza împreună ce să facă cu faptele oneroase și cum să folosească capacitățile umane pentru a le rezolva.

Problema este că organizațiile internaționale care ar trebui să se ocupe de asta, precum ONU, sunt impracticabile pentru că reprezintă forțele birocratice ale statelor și guvernelor și nici nu sunt entuziasmate să se ocupe de soluții pentru viitorul lumii. Se dovedește că nu avem în cine să avem încredere și pe cine să așteptăm pentru a formula planuri pentru o viață bună pentru noi.

Amploarea și gravitatea provocărilor globale de astăzi, care au depășit capacitatea sistemelor actuale de a le gestiona, necesită o gândire nouă. Din punctul meu de vedere, până când nu ne ocupăm de miezul problemei care este egoismul naturii umane, nu vom găsi nici un remediu pentru necazurile noastre. Cu toții trebuie să realizăm în sfârșit, că umanitatea este un singur superorganism în care orice întrerupere afectează întregul sistem și orice soluție ar trebui să fie integrală. Cu alte cuvinte, un viitor mai bun începe cu o schimbare a conștientizării a ceea ce trebuie reparat: pe noi înşine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →