Noul meu articol pe Linkedin “Putem traduce cuvintele nu rasa”

Tânăra poetă americană de culoare Amanda Gorman, a apărut în conștiința lumii când și-a recitat lucrarea de căpătâi la inaugurarea președintelui american Joe Biden. Brusc, talentul ei a primit o mare apreciere, dar controversa a început. O contra miscare publică legată de traducerea poemului ei în alte limbi a susținut că scrierile lui Gorman ar trebui să fie traduse de un artist negru, nu de un poet alb, ceea ce a determinat ca un scriitor olandez laureat desemnat proiectului, să se retragă din el. De asemenea, un traducător de sex masculin în catalană a fost considerat inadecvat pentru această misiune după terminarea ei. Corectitudinea socio-politică a mers cu un pas prea departe? Nu chiar.

Toată bogăția de exprimare a societății umane depinde de succesul nostru de a lăsa toate aromele, culorile și formele cu aceeași claritate și acuratețe cu care au fost create, și fără a le atinge, pentru a le încorpora cu ușurință într-un mozaic.

Orice operă de literatură, atât în scriere cât și în traducere, este o sarcină mare și complexă. Este important să-i mențină puterea, tonul și stilul și este la fel de important să te identifici cu viziunea persoanei și să știi cum să o exprimi din rădăcina ei. Argumentul potrivit căruia o persoană albă nu poate traduce o persoană de culoare nu este neapărat rasist. De exemplu, cineva care nu este aproape de modul de gândire al autorului, originea, cultura, fondul și modul său de viață poate greși în traducerea textului și pierde spiritul scriitorului.

Într-un text literar este posibil să se identifice fiecare detaliu al scriitorului, locul în care s-a născut persoana, educația sa și mediul în care a crescut cineva. De asemenea, putem observa cine și ce este persoana, bărbat sau femeie, credințele sau naționalitatea cuiva. O operă literară, chiar muzicală, dezvăluie conștiința sufletului, interiorul inimii persoanei creatoare. Prin urmare, nu este bine să ascunzi această unicitate, să o diluezi din original. Schimbarea fondului cultural ar face traducerea plictisitoare. Astfel, este important să ai grijă să menții unicitatea scriitorului.

Toată bogăția de exprimare a societății umane depinde de succesul nostru de a lăsa toate aromele, culorile și formele cu aceeași claritate și acuratețe cu care au fost create, și fără a le atinge, pentru a le încorpora cu ușurință într-un mozaic.

Prin urmare, lupta împotriva rasismului ar trebui să fie cu condiția ca aceasta să nu ajungă să amestece totul într-un amalgam lipicios și incolor.

Este mai bine să nu lupți direct împotriva rasismului, ci să întărești valoarea unității între ființele umane. În conexiunea umană, subliniem diferențele și distincțiile cu toată puterea lor, dar nu împotriva lor, nu pentru a fi mândri și lăudați, ci doar pentru a deschid, a adăuga culoare: nuanța individuală a întregului. Și asta este frumos, ca paleta bogată în nuanțe a unui pictor.

Atunci când o tendință de conectare este înrădăcinată în societate, atunci automat nu se simte nici o superioritate și inferioritate, nici pentru bărbați, nici pentru femei, nici pentru bătrâni sau tineri, nici pentru culori sau rase. Puterea Supremă, natura, ne-a creat atât de diferiți – nu pentru a folosi aceste diferențe pentru război, tensiuni și separare, ci pentru a realiza deplinătatea în integrarea tuturor diverselor părți ale creației.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →