Noul meu articol pe Linkedin “Rachetele expun mitul coexistenţei”

Lucrul bun în crize este că acestea expun adevărul. După războiul de independență israelian, arabii au rămas în multe locuri din Israel și au devenit cetățeni israelieni. De-a lungul anilor, părea că am învățat să trăim împreună într-o conviețuire pașnică. Era clar că nu există iubire între cele două populații și că arabii israelieni simpatizau cu palestinienii din Cisiordania, dar totuși au ales să rămână în Israel și să ducă o viață civică deplină aici, să lucreze alături de israelieni, să facă comerț cu israelienii și să beneficieze de facilitățile unei economii prospere. Timp de mulți ani, părea că ura care a izbucnit în timpul Războiului de Independență s-a potolit datorită contactului frecvent cu evreii israelieni. A fost un mit. Rachetele din Gaza și revoltele din Ierusalim au scos la iveală adevărul: arabii israelieni se identifică ca palestinieni și au așteptat doar un moment în care societatea evreiască din Israel să fie divizată și suficient de slabă, pentru a arăta că și ei vor distrugerea statului Israel și înființarea unui stat palestinian de la râul Iordan până la Marea Mediterană. Din anumite motive, ne place să ne mințim singuri. Nu ne putem permite acest lux; ar trebui să ne spunem adevărul: nimic nu s-a schimbat de la înființarea statului Israel. Arabii, care au sprijinit naziștii în cel de-al doilea război mondial sunt la fel de dornici să ne distrugă acum, așa cum au fost dintotdeauna.

„Națiunea israeliană a fost construită ca un fel de poartă de intrare prin care scântei de puritate ar curge asupra întregii rase umane din întreaga lume”, pentru a folosi cuvintele cabalistului Baal HaSulam. Această puritate, această unitate deasupra ego-ului este sensul de a fi „o lumină pentru națiuni”.

Trebuie să înțelegem ce înseamnă Israel în lume. Națiunea Israelului a devenit „oficială” atunci când descendenții străinilor care adesea aveau ură unul față de celălalt au ales să se unească deasupra vrăjmășiei lor. Procedând astfel, sub conducerea lui Avraam și a descendenților săi și în cele din urmă sub Moise, au stabilit un precedent care arată cum oamenii își pot depăși ego-urile și se pot uni. „Națiunea israeliană a fost construită ca un fel de poartă de intrare prin care scântei de puritate ar curge asupra întregii rase umane din întreaga lume”, pentru a folosi cuvintele cabalistului Baal HaSulam. Această puritate, această unitate deasupra ego-ului este sensul de a fi „o lumină pentru națiuni”.

Dar, din moment ce natura umană este egoistă în profunzime, sau așa cum spune Tora „Înclinarea inimii unui om este rea din tinerețe” (Gen. 8:21), metoda lui Israel de a realiza pacea între dușmani declarați l-a pus pe Israel într-un ciclu de coliziuni cu restul umanității. În adevăr, nici o diviziune nu este mai mare sau mai profundă decât diviziunea dintre Israel și restul lumii și nici o ură nu este mai intensă. Prăpastia dintre Israel și națiuni este o proiecție a prăpastiei dintre natura dăruirii și unității și natura primirii și egoismului. Nu există compromis; în cele din urmă va rămâne doar una.

Când Israelul este unit, este suficient de puternic pentru a descuraja orice inamic. De fapt, un popor unit al Israelului nu are dușmani, deoarece lumina unității pe care o emite atrage națiunile spre el pentru a afla cum se pot uni și ei. Cartea Sifrey Devarim (articolul 354) scrie că în antichitate, în vremurile în care Israelul era unit, oamenii din națiunile lumii „mergeau la Ierusalim și vedeau Israelul … și spuneau: ‘Devine bine să ne agățăm doar de această națiune’.”

Din păcate astăzi suntem orice altceva, numai uniți nu. Iar când suntem dezbinaţi, suntem neputincioși iar lumea simte slăbiciunea noastră și dorește să profite de moment și să ne distrugă. Când suntem deconectați de unitatea noastră, ancora noastră de forță, ego-ul preia lumea și dorește să distrugă singurul său dușman: poporul Israel. „Israelul va fi o comunitate sfântă și o singură asociere ca un singur om cu o singură inimă. Apoi, când unitatea va restabili Israelul ca înainte, Satana nu va avea nici un loc în care să pună erori și forțe externe”, scrie cartea Shem MiShmuel. „Când sunt ca un singur om cu o singură inimă”, continuă el, „sunt ca un zid fortificat împotriva forțelor răului”. Cu toate acestea „Dacă există diviziune între ei” scrie cartea Masechet Derech Eretz Zutah, „se spune despre ei (Osea 10: 2): ‘Inima lor este împărțită; acum își vor suporta vinovăția’.”

Asta se întâmplă astăzi. Suferim consecințele urii neîntemeiate dintre noi, iar biciul sunt vecinii noștri. Propria noastră uniune este instigatorul violenței lor, iar singurul mijloc pe care îl avem de a o stinge este solidaritatea noastră, grija unii pentru alții. Dacă ne putem ridica deasupra prăpastiei societății israeliene, vom prospera mai mult decât orice altă națiune. Dacă nu o facem, ne vom suporta vinovăția.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →