Noul meu articol pe Linkedin “Roboţi vii – Veşti rele pentru omenire”

În urmă cu câteva zile, Institutul Wyss de la Universitatea Harvard, în colaborare cu oamenii de știință de la Universitatea Vermont și Universitatea Tufts, a publicat o lucrare care arată că au dezvoltat roboți biologici care se pot mișca singuri, se pot „hrăni” și chiar se pot autoreplica si reproduce. Cu această ispravă, acești roboți au îndeplinit cele trei cerințe de bază pentru ca știința să-i definească ca ființe vii. Cu toate acestea, ei sunt roboți vii și nu organisme care au evoluat în mod natural. În calitate de roboți, ei fac ceea ce îi instruiește operatorul lor. Ca organisme vii, ele pot fi plasate oriunde și se pot reproduce independent și la infinit.

Aceasta este o veste proastă pentru umanitate. Nu-mi pot imagina că ceva bun poate ieşi din asta. Aceste jocuri ale noastre, când ne „jucăm” cu invenții noi, nu duc niciodată la nimic bun. Acum, pe lângă armele nucleare și nenumăratele alte blesteme pe care știința le-a adus asupra capului nostru, vom avea o altă bătaie de cap.

Se știe încă din timpurile biblice că „Înclinarea inimii omului este rea din tinerețe” (Geneza 8:21). Din păcate, a ști cât de răi suntem nu ne-a împiedicat niciodată să ne comportăm conform naturii noastre. În ciuda ororilor secolului al XX-lea, cu cele două războaie mondiale, Holocaustul și mai multe genocide la scară masivă, omenirea nu pare să se fi îmbunătățit deloc, sau măcar să încerce să o facă.

Omului nu trebuie să i se dea mai mult decât o piatră și un băț. De fapt, poți avea încredere în el că va folosi greșit chiar și pe acestea, ca să nu mai vorbim de ceva mai sofisticat și potențial dăunător.

Chiar și în cele mai vechi timpuri era clar că oamenii nedemni nu ar trebui să aibă acces la cunoaștere. În cartea sa Phaedrus, Platon a scris: „Când [discursurile (învățăturile)] au fost scrise odată, ele sunt răsturnate oriunde printre cei care le pot înțelege sau nu, și nu știu cui trebuie să răspundă sau cui nu. Și dacă sunt maltratați sau abuzați, nu au niciun părinte care să-i protejeze și nu se pot proteja sau apăra”.

Dar cine ascultă de înțelepți? Nimeni. Ascultăm doar propriile noastre capricii egoiste, motiv pentru care lumea noastră este într-o stare atât de proastă.

Nu sunt pesimist. Știu că până la urmă ne vom înțelepți și vom învăța să folosim cunoștințele pentru binele comun. În cele din urmă, ne vom da seama că suntem cu toții conectați și nu putem răni pe alții fără să ne rănim pe noi înșine. Singura întrebare este cât de multă agonie va trebui să suportăm înainte de a învăța.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →