Rotile dintate umane într-o lume tehnologică

 Am devenit atât de implicati în jocul susţinut de opinia întregii societăţi, incat ne-a înrobit complet. Am ajuns la un punct în care întreaga noastră minte şi abordare a vieţii este conectată la locul de muncă. Unei persoane ii este frică să se pensioneze. Se întreabă ce va face de dimineaţa până seara, cu atât de mult timp liber. Ea nu este obisnuita sa se gestioneze in mod liber si nu vrea să fie libera.

Chiar şi atunci când ajunge acasa de la locul de muncă, ea continuă să lucreze pe acelaşi computer. Atunci când se duce în vacanţă, nu se va desparti de telefonul său sau de Internet, in mod constant rămanand conectata la acelasi sistem ca o micuta roata dintata inrobita, una dintre multe altele.

Acest stil, format în ultimele decenii, a determinat o astfel de direcţie în viaţa unei persoane, incat nu este în măsură să se simtă libera. Imaginaţi-vă dacă ea ar fi fost ocupata trei ore pe zi, facand munca esenţiala pentru societate, asigurandu-si astfel existenta . Ea si-ar putea petrece restul timpului odihnindu-se şi facand lucruri de care se bucură. Cu toate acestea, noi nici nu putem sa ne imaginam că acest lucru ar fi posibil. Suntem atat de inrobiti incat nu ne mai putem macar imagina ce altceva am putea face în viaţă în afară de muncă.

Trebuie să experimentam o revoluţie foarte mare, deoarece natura stabileste acum noi condiţii pentru noi, schimband atât interiorul nostru, cat şi mediul din jurul nostru. Ne distruge stapanul : această întreaga si enorma societate umana, care ne-a înrobit. În felul său, ne forţează sa ne schimbam şi sa dobândim o nouă perspectivă asupra vieţii.

Viaţa va deveni complet diferita. Vom fi nevoiţi să ne dezvoltam ca oameni. În loc de zece ore de muncă (şi restul timpului, atunci când continui să te gândesti la asta), vei lucra trei ore si-ti vei petrece restul timpului facand lucruri complet diferite.

Cu toate acestea, trebuie să înţelegi ce să faci. La urma urmei, nu vom trandavi la soare ca niste animale intretinute leneşe, ce se odihnesc după ce au mâncat şi nu fac nimic până când nu le va fi din nou foame. Vom avea nevoie sa găsim activităţi „umane” pe care omul trebuie să le facă în această lume.

Pe langa cele trei ore dedicate muncii şi celor câteva ore dedicate gospodăriei, restul timpului va fi cheltuit facand ceea ce este cel mai important pentru o fiinţă umană şi care aduce împlinire sufletului. O persoană va trata munca şi treburile casnice doar ca lucruri inevitabile care trebuie să fie făcute în această lume; ar fi fericita sa nu faca aceste lucruri. În perioada de şapte-opt ore care au fost eliberate din muncă, ea va trebui să găsească o activitate reală, demnă pentru om, careia sa-si poata dedica întregul suflet.

Din discutia „Lecţii despre Lumea Nouă”, 1/12/2011

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: