Vedem în secolul al XXI-lea că lumea s-a schimbat foarte mult. Oamenii obisnuiau sa fie mult mai liberi. Ei au fost trasi intr-un vartej de muncă şi au devenit sclavi. Acest lucru se aplică chiar si la angajatii clasei de mijloc şi cei sus-pusi, politicieni, economişti, oameni de ştiinţă sociala şi politica, precum şi oameni din toate profesiile. Fiecare muncitor este complet vândut locului sau de muncă. Am devenit sclavi.

Întreaga noastră viaţă se învârte în jurul muncii. O persoană modernă nu-si petrece mult timp manancand, beand, sau odihnindu-se în timp ce se aşeaza în faţa unui televizor.Isi iroseste majoritatea timpului la muncă şi petrece o oră sau două mergand sau intorcandu-se de la munca. Astfel, îşi petrece intreaga lui zi la muncă.

Companiile isi aranja propriile lor centre de îngrijire zilnica şi adapost pentru grup. Ele fac tot posibilul pentru a-si ataşa angajaţii, chiar mai puternic la locul lor de muncă. În acest fel, un individ devine un sclav al firmei sale. El nici macar nu intelege faptul că mai există si altceva în afară de locul de muncă. Munca devine cel mai important lucru în viaţă şi ii umple viaţa complet.

Atunci când întâlnim o cunostinta, primul lucru pe care il intrebam este unde lucrezi, ce faci, si cat de mult faci. În esenţă, noi n-o tratam ca pe o persoană, ci ca pe un profesionist. Este ca şi cum nu vedem o persoană în faţa noastră. N-o intrebam ce o interesează, ce a văzut şi a experimentat, sau pe unde a fost. Este ca şi cum locul său de muncă este mai important pentru noi decât persoana. Cel mai important lucru este unde lucrează şi ce face.

 Grijile principale ale unei persoane sunt sa se asigure că nu va fi concediata şi dacă va fi capabila să găsească un alt loc de muncă. Companiile îşi trimit angajaţii la formarea profesională. Totul se invarte doar in jurul muncii. O persoană îşi petrece cel puţin zece ore pe zi în acest sens. Acesta nu este un stil de viaţă sănătos, deloc.

Ne  distrugem fundatia, globul pe care trăim, toate resursele noastre naturale şi ecologia. Suntem ca nişte copii care şi-au pierdut notiunea timpului, jucandu-se. Acum, mama noastră trebuie să ne oprească. Ea a venit sa opreasca jocul, spunându-ne că a sosit momentul sa facem alte lucruri, iar noi nu ne putem opri.

Din discursul „Lecţii despre Lumea Nouă”, 12/1/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca | Add Comment →