Noul meu articol pe Linkedin “Se separă apele – Sciziunea israeliană și evreiască este o veste proastă pentru lume”

Acum vreo șase luni, primul pacient Covid-19 a murit în Israel. Acum, după ce am doborât un alt record în numărul de cazuri noi confirmate și ne-am lărgit „conducerea” ca țară cu cele mai multe infecții pe cap de locuitor, începem în cele din urmă să ne dăm seama că există o problemă reală aici, că oamenii mor cu adevărat, și că pierdem controlul asupra pandemiei.

Am avertizat despre asta acum câteva luni; am spus că, dacă nu facem ceea ce trebuie, vom fi printre țările care vor fi lovite cel mai tare. Și nu numai în cazuri Covid confirmate, ci și în șomaj și dezintegrare socială.

Nu ar trebui să ne mirăm că se întâmplă acest lucru. Nu am făcut ceea ce trebuie, așa că pandemia se răspândește în Israel și în întreaga lume, mai repede decât incendiile forestiere din California. Și dacă oamenii ne învinovățesc pentru asta, este doar ecou la ceea ce au spus înțelepții noștri cu mii de ani în urmă: „Nici o nenorocire nu vine în lume, decât din cauza Israelului” (Yevamot 63a). Covid-19 este cu siguranță o nenorocire, dar se va înrăutăți dacă nu vom începe să acționăm ca israelieni.

Iată ce înseamnă a fi israelieni: națiunea noastră a fost fondată când am convenit să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”. Nu ne-am plăcut; nu am fost de acord; și nu am vrut să fim împreună. Am venit din diferite clanuri și triburi din toată Semiluna Fertilă, și ne-am alăturat grupului lui Avraam pentru că ne-a plăcut ceea ce ne-a învățat, că ar trebui să ne iubim mai presus de diferențele dintre noi. Cu toate acestea, nu este ca și cum am fi avut grijă unul de celălalt, oricum, nu la început. Dar acolo, la poalele Muntelui Sinai, după ce am scăpat din Egipt, am acceptat în cele din urmă să ne unim ca unul, deasupra diferențelor și disputelor noastre.

În acel moment, am devenit o națiune. Și, deși la scurt timp după aceea am căzut în razboaie și în lupte, am știut întotdeauna ce trebuie să facem, din cuvintele regelui Solomon, „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Proverbele 10:12).

Cu toate acestea, nu am devenit o națiune pentru propriile noastre scopuri, ci pentru a fi „o lumină pentru națiuni”, pentru a arăta lumii cum iubirea poate acoperi toate crimele, toată ura, și prin propriul nostru exemplu să conducem calea către unitate, astfel încât lumea să poată face la fel.

Astăzi, deși am recâștigat suveranitatea, Israelul este orice altceva numai unit, nu. Este sfâșiat în secte și facțiuni, clase, puncte de vedere politice, sectorul privat vs. sectorul public și cel religios vs. cel laic. Fiecare facțiune a națiunii își dorește ca bucata sa de plăcintă să fie cât mai mare, indiferent de dimensiunea sau nevoile sale și indiferent de nevoile altor facțiuni din națiune.

Mai mult, societatea israeliană în ansamblu este la oceane distanţă de evreii americani, nu doar fizic, ci în principal emoțional. Există o prăpastie profundă între modul în care evreii americani percep iudaismul și Israelul și modul în care israelienii îi percep. Acest lucru face ca cele două cele mai predominante comunități evreiești din lume să fie mereu în contradicție una cu alta.

Cartea Sefat Emet scrie: „Adevărul este că totul depinde de copiii lui Israel. Pe măsură ce se corectează, toate creațiile îi vor urma”. În prezent, nu ne corectăm; zi de zi, ne separăm mai profund.

Covid-19 ne-a salvat. Ne-a oprit din drumul spre anihilare. Ne-a permis să reflectăm asupra societății noastre și să începem să o reparăm, făcând-o mai coezivă și mai grijulie și, prin aceasta, în cele din urmă a dat un exemplu pozitiv lumii.

Nu am profitat de ocazie; am ratat-o. Deci, pe măsură ce lumea părea înfricoșată, în timp ce noi dominam asupra virusului la început, acum lumea pare uluită, în timp ce rămânem în spatele tuturor celorlalte țări, din cauza predării noastre în faţa capriciilor facțiunilor și sectelor noastre. Încă o dată, diviziunea este sursa necazurilor noastre, dar suntem prea ocupați răsfățându-ne în dreaptă indignare, pentru a o recunoaște.

Este scris că Israelul este un popor cu gât rigid și, într-adevăr, suntem foarte încăpăţânați. A fi încăpăţânat poate fi avantajos, dar asta are și limitele sale. La un moment dat, o masă critică de oameni va arăta cu degetul învinuitor asupra Israelului și va spune că noi suntem cauza tuturor necazurilor lor și nimic din ceea ce putem spune nu îi va convinge că este altfel. Dacă ajungem acolo, Israelul va avea mari probleme. Înainte ca aceasta să se întâmple, trebuie să facem ceea ce am fost meniți să facem din prima zi: să ne unim și să dăm astfel un exemplu, aşa încât întreaga lume să se uite la noi și să facă la fel.

În mod surprinzător, Cartea Zohar (Aharei Mot) a scris despre situația noastră, și soluția pentru ea, în urmă cu aproape două mii de ani: „„ Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună”. Aceștia sunt prietenii, în timp ce ei stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Iar voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost în ataşament și iubire înainte, de acum încolo nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare | Add Comment →