Noul meu articol pe Linkedin “Sfârșitul erei ego-ului și declinul regatului ego-ului”

Statele Unite sunt o țară unică. Oamenii săi au imigrat acolo cu singurul scop de a-și construi o viață bună și de a scăpa de viața rea pe care o avuseseră în patria lor. În multe privințe, pionierii săi au fost evadați. Au venit din Anglia, Olanda și Germania și au construit o țară care idolatriza valori precum „Fiecăruia, al lui” și „Ce-i al meu este al meu și ce-i al tău este al tău”.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, unde oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Și America a reușit. În timp ce alte țări erau înlănțuite de religie, tradiție, maniere și cultură, americanii erau liberi să-și construiască propria viață și o făceau cu vigoare. Au făcut din religie o treabă personală, în care statul nu trebuie să se amestece, au sfințit proprietatea privată mai mult decât sfințenia vieții, iar țara a continuat să crească pe măsură ce veneau tot mai mulți oameni, de mai multe naționalități și culturi.

În cele din urmă, chiar și sclavia a fost abolită, diversitatea etnică a atins apogeul și America a prosperat. Se părea că munca grea ar oferi fiecărei persoane o casă în suburbii, o mașină pe alee și un gard de pichet în jurul gazonului sau, pur și simplu, realizarea Visului American.

Dar ceva s-a schimbat în ultimele decenii. Decalajele salariale au crescut, prețurile au crescut și taxele de școlarizare au crescut. Treptat, Țara Oportunității a devenit un ținut al dezamăgirii, frustrării și disperării. Egoul, pe care Declarația Drepturilor Omului l-a încoronat drept conducător în America, nu reușește să-și țină promisiunea de a trăi ușor și în lux. Acum, în a treia decadă a mileniului trei, viața în America a devenit grea, dură și fără speranță.

Dar nu pentru că americanii au făcut ceva rău. De mult timp, calea americană a fost calea de urmat. Pentru o lungă perioadă de timp, America a fost dovada că etnii și culturi diverse ar putea trăi cot la cot (mai mult sau mai puțin) pașnic. Diversitatea societății americane a fost o dovadă a devizei americane a posibilităților nelimitate și i-a conferit forță și flexibilitate, pe care nicio altă țară nu le-a avut.

Dar ego-ul nu este pasiv.

Este un monstru care continuă să crească și, dacă nu îl îmblânzești, se va ridica împotriva proprietarului său. Aceasta este o parte a necazurilor Americii. Egoul neînfrânat a făcut inegalitatea să crească la astfel de niveluri, încât unii oameni nu își pot hrăni copiii, iar alții au mai multe miliarde de dolari decât pot număra. O astfel de societate este nesustenabilă.

Cealaltă parte a necazurilor Americii este natura însăși.

A devenit intolerantă la egoism. Dacă, până de curând, ați putut scăpa poluând oricât de mult aţi dorit, aţi minerit și forat cât ați putut, și aţi stins specii în stânga și în dreapta, anul acesta, natura a oprit sărbătoarea umanității printr-un mic servitor cu un nume mare: SARS-CoV-2, alias Covid19.

Coronavirusul a oprit civilizația și ne-a arătat pentru doar câteva săptămâni de carantină cât de frumoasă ar putea fi lumea dacă doar am înceta să o distrugem. Mai mult decât atât, virusul ne-a spus de unde să începem, urmărind sănătatea celuilalt prin purtarea măștilor și stând la o distanță de doi metri.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, în care oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Toate țările suferă și toate țările vor continua să sufere de loviturile economice, sociale, fizice și emoționale, forțate de Covid-19. Dar America, a cărei populație este cea mai diversă și a cărei cultură este cea mai individualistă, va suferi cel mai mult.

Asistăm la apariția unei noi ere, în care oamenii învață să coopereze și să se gândească unii la alții, unde grija și considerația iau conducerea, iar acumularea și îndreptăţirea de sine devin demne de dispreț. Bineînțeles, țara care a condus lumea în auto-îngăduință va fi ultima, când va începe noua eră.

Dar nu este pierdută orice speranță.

America este o țară a pionierilor, a oamenilor înflăcărați, care au îndrăznit să provoace necunoscutul și au învins încercările. Va trebui să se reinventeze, să-și restructureze societatea și să-și reeduce oamenii, iar dacă o țară o poate face, aceasta este America.

În acest moment, SUA suferă o dezintegrare civilă, care ar putea deveni un război civil. Dar dacă există dorință, există o cale. Dacă poporul american dorește să-și salveze țara, trebuie să se unească și să-și schimbe societatea într-o entitate coezivă, reciproc responsabilă, care servește ca exemplu al modului corect de a trăi, într-o eră de dependență reciprocă. Singura întrebare este dacă americanii au această dorință.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie | Add Comment →