Mediuma a publicat noul meu articol “The End of the Ego Era”

Egoul a fost măreţ atât timp cât ne-a servit. Dorința de putere, cunoaștere și bogăție a determinat civilizația să inoveze, să creeze și să conteste propriile limite. Datorită ego-ului, acum trăim mai mult, ducem vieți mai ușoare și ne angajăm mult mai mult în realizarea viselor noastre decât în supraviețuire.

Însă acum, când natura a demonstrat cum poate fi umanitatea, putem să ne ridicăm deasupra egoului și să punem capăt erei lui. O putem păstra ca o amintire a ceea ce putem fi dacă nu suntem conștienți, dar în loc de ego, este timpul să ne deschidem către era grijii reciproce.

Dar în ultimele câteva decenii, ego-ul uman şi-a depăşit limitele. Nu mai funcționează în favoarea noastră; a devenit toxic și nociv. Astăzi ego-ul ne face intoleranți la alte păreri, exploatăm alți oameni și întreaga natură și ignorăm ruina pe care o lăsăm copiilor noștri. De fapt, în unele țări, chiar și copiii devin oarecum o raritate, deoarece oamenii consideră creșterea copilului ca o sarcină nesatisfăcătoare.

Prin astfel de tendințe nefirești și prin concentrarea excesivă pe sine, ego-ul distruge planeta pe care trăim, societatea în care trăim și chiar propriile noastre corpuri. Egoul, într-un cuvânt, ne omoară.

Astăzi, ego-ul le spune multor persoane să nu poarte măști de față și să lupte pentru libertatea lor de alegere. Dar în timpul unei pandemii globale, ce ar putea fi mai dezastruos pentru noi și pentru ceilalți, decât să nu respectăm cerința minimă de a evita contaminarea? Cu toate acestea, egoismul ne orbește prin faptul că riscă viețile noastre și viața celor dragi, în numele libertății false atunci când, de fapt, egoul este stăpânul iar noi suntem sclavii lui.

Sau, luați naționalismul, de exemplu, un tip clasic de egoism. Demonizează o altă țară sau națiune și ne convinge că dacă distrugem, sărăcim sau cucerim acest monstru, viața noastră va fi roz. Ne invită să lansăm o campanie împotriva perceputului nostru dusman și atunci când îi punem capăt, lăsându-ldevastat și sfâșiat, ne spune că am fost folosiți din nou de politicieni oportuniști și de magnaţi fără inimă. Așadar, sfârșim dărâmați, asupriţi și lipsiți de speranță. Dar în spatele ecranului, ego-ul uman este cel care derulează emisiunea, râzând în spatele nostru, al tuturor.

Este timpul să punem capăt erei ego-ului. Este timpul să vedem că dacă ridicăm capul și ne privim reciproc, în loc să ne ocupăm de dorințele noastre, vom descoperi că nu avem dușmani. Fiecare persoană care este diferită de mine îmi arată ceva pe care nu l-aș putea vedea niciodată singur. Ne arătăm reciproc frumusețe, ne învățăm idei noi și introducem noi moduri de a gândi, doar prin a fi diferiți. Diversitatea face ca lumea în care trăim să fie frumoasă și diversitatea este cea care o face să avanseze.

Nu trebuie distruse nici chiar cele mai extremiste păreri. Sunt extreme, deoarece extrema lor opusă există de asemenea și, împreună, ne permit să exprimăm binele din rău, să alegem unitatea peste separare, grija deasupra nepăsării și conexiunea peste înstrăinare. Dacă nu ar fi extremele, nu am fi capabili să ne dezvoltăm noi înșine.

De fapt, dacă încercăm să le anihilăm, acestea doar vor crește în profunzime și vor infesta întreaga noastră societate. Atunci este momentul în care devin periculoase, când nu le folosim pentru a cultiva unitatea, ci încercăm să le dezrădăcinăm prin forță.

Aceeași natură care conduce lumea în care trăim, creează cele mai bizare fenomene în umanitate. Și la fel cum nu greșește atunci când creează copaci, nu face greșeli atunci când creează oameni diferiți. Noi suntem cei care avem perspective greșite. Noi suntem cei care credem că o părere este bună, atât timp cât este a mea și nu putem vedea că, în natură, nimic nu este uniform, diversitatea guvernează și, datorită acesteia, putem prospera. Dacă natura ar face umanitatea uniformă, nu am ști că trebuie să ne schimbăm și am continua să ne ducem stilul de viață nesustenabil, până la sfârșitul nostru trist.

Însă acum, când natura a demonstrat cum poate fi umanitatea, putem să ne ridicăm deasupra egoului și să punem capăt erei lui. O putem păstra ca o amintire a ceea ce putem fi dacă nu suntem conștienți, dar în loc de ego, este timpul să ne deschidem către era grijii reciproce.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →