KabNet a publicat noul meu articol: “Spre deficitul mondial al produselor de bază”

Războiul din Ucraina reprezintă multe amenințări, nu numai pentru Ucraina ci și pentru întreaga lume. Sancțiunile împotriva Rusiei sunt extreme, dacă nu fără precedent.

Cu toate acestea, nu ar trebui să credem că acest lucru va veni fără niciun cost pentru lume. Deja, prețurile grâului și uleiului cresc vertiginos, dar încă nu este cel mai rău. Cel mai rău va veni atunci când nu va mai exista nimic din acestea, când rafturile supermarketurilor din Europa și SUA vor fi goale din cauza războiului din Ucraina. Cea mai importantă lecție pe care o putem (și ar trebui) să o învățăm deja din acest război este că lumea este un sat global, interdependent și că atunci când răniți pe altcineva, vă răniți pe voi înșivă.

Chiar înainte de izbucnirea războiului, presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare a condus la creșterea prețurilor, iar inflația bate recorduri în SUA și în alte părți. Dar acum, pentru unele produse, lanțurile de aprovizionare se vor prăbuși cu totul.

Nu ar trebui să ne ocupăm de această criză doar la nivel superficial. Nu ar trebui să ne mulțumim să căutăm înlocuitori pentru produsele care lipsesc. Dacă o facem, înlocuitorii ne vor duce la eșec și pe noi.

În schimb, trebuie să folosim oportunitatea pentru a corecta motivul pentru întreruperea lanțurilor de aprovizionare: conexiunile noastre întrerupte. Sancțiunile împotriva Rusiei, cu implicațiile lor atât asupra Rusiei, cât și asupra Occidentului, ar trebui să ne facă să realizăm că nu ne putem construi relațiile pe baza exploatării reciproce. Relațiile noastre vor fi sustenabile numai dacă le stabilim pe încredere și completare reciprocă.

Este clar că în fiecare tranzacție, fiecare parte are în vedere propriul interes; nu este nimic în neregulă cu asta. Totuși, atunci când părțile caută nu numai să profite de pe urma tranzacțiilor lor, ci să stoarcă cealaltă parte, să ia de la ei mai mult decât sunt dispuși să dea, fie prin înșelăciune, fie prin forță, acest lucru nu va funcționa pentru mult timp. Trebuie să ne schimbăm atitudinea, de la folosirea resurselor noastre pentru a ne impune voința, la împărțirea resurselor noastre pentru binele mai mare.

Nu este ca și cum ar trebui să ne iubim brusc, cel puțin nu încă. Dar chiar dacă nu ne putem suporta unul pe altul, toți avem bunuri de care alții au nevoie, dar nu le au, iar alții au bunuri de care avem noi nevoie, dar nu le avem. Prin urmare, chiar dacă nu ne putem suporta, trebuie să împărtășim unii cu alții. Dar pentru ca lanțul să rămână deschis, trebuie să lucrăm cu respect reciproc și decență.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →