Opinie (Umberto Eco, filosof, scriitor, critic literar italian) „În ultimele câteva luni am devenit martori la câteva evenimente explicabile doar ca acte de nebunie: un pilot german care s-a sinucis, un antreprenor din Milano care i-a împușcat pe toți care au trecut prin tribunal, un pilot care a deschis focul la el acasă, Poliția care a instigat la măcel; și, toți aceștia au fost descriși ca oameni perfect normali înaintea acestor evenimente. Ce fel de nebunie i-a apucat?…

În fiecare om există câte un pic de nebunie, uneori această nebunie pe care o deține, o anume agresivitate, apare în el constructiv. Astfel de oameni sunt numiți în general, geniali. Într-o anumită măsură, chiar și decapitatorii din ISIS, într-un anumit timp din viața de zi cu zi, sunt soți buni și tați iubitori. Au salariu fix, hrană gratis, se trezesc dimineața la 8, soția le pregătește sandviș cu omletă și, după aceea, se duc și împușcă câteva sute de copii. Cel mai brutal criminal, dacă auzim ce spune mama lui despre el.. „până ieri era un copil minunat, în cel mai rău caz, uneori, a fost un pic trist”.

Dacă este așa, va trebui să trăim într-o teamă constantă din cauza fricii că, în fiecare moment, soția sau soțul, fiul sau fiica, vecinul sau cel mai bun prieten, va lua brusc un topor și-mi va sparge capul sau ne va pune arsenic în băuturi? Într-un astfel de caz devenim paranoici, trăim într-o permanentă apărare. Pentru a supraviețui, trebuie să avem încredere măcar în cineva. Tot ceea ce ne rămâne de făcut este să acceptăm faptul că încrederea absolută nu există.

Comentariul meu: Ca urmare a comportamentului nostru nebun am ajuns la concluzia că, numai garantarea mutuală (Arvut) poate ține un om întro intenție bună față de ceilalți. Numai o influență pozitivă a unui mediu corect al fiecăruia dintre noi, ne poate face pe fiecare din noi un membru credincios al societății. Altfel, fiecare, treptat, va înebuni și va fi într-o relativă izolare față de ceilalți (trăiește separat, divorț, etc.). Asta nu ne va ajuta să ne abținem să ne comportăm într-un fel necontrolat.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →