Întrebare : De ce o persoană găseşte empatie cu actorii de pe scenă şi se identifică cu anumite personaje?

Răspuns: Inițial o piesă de teatru este îndreptată spre un anumit public și un anumit timp. Astăzi lumea nu se uită la un spectacol care a fost pus în scenă în Grecia antică.

Au fost producții clasice izolate care au rămas pe scenă de sute de ani. O piesă trebuie să trezească o senzație de empatie într-o persoană. Acest lucru nu este fotbal, unde suntem fani al unei singure echipe.

Un spectacol de teatru trebuie să ne atragă atenţia în întregime. De la început , există personaje pozitive și negative într-un joc, și sunt spectatori care se identifică mai mult cu actorii de sex masculin și există cei care se identifică mai mult cu femeile.

Dar în cele din urmă , întregul joc trebuie să trezească spectatorului simpatie pentru un anumit caracter și ura pentru antagonistul lui. Spectatorul se identifică cu protagonistul, pentru că este modul în care el evaluează realitatea a ceea ce se întâmplă într-un joc, gradul de succes. Este ca și cum el trăiește în acea vreme  participă la tot ceea ce se întâmplă  și suferă împreună cu protagonistul.

Principalul lucru care s-ar pute spune despre teatru este valoarea sa de învățământ. Piesa trebuie să fie scrisă și pusă în scenă pentru a educa privitorul , oferindu-i exemple bune, atrăgăndu-l spre un scop demn, arătându-i propriul său aspect, și reprezintă caracterul unui erou adevărat .

Privitorul învață de la personajele dintr-o piesă , la fel ca și cum un fiu învață de la tatăl său. În acest caz , teatrul este folosit pentru un scop educativ . În cazul în care jocul este proiectat pentru divertisment și plăcere , nu oferă nimic.

În special în piese clasice, cum ar fi cele de la Cehov și Shakespeare  nu văd un potențial de învățământ ridicat. De ceva timp ele sunt prezentate pentru spectatori doar pentru a încearca să menţină celebritatea datorită unicităţii lor. Ca să fie plină de învățăminte, piesa trebuie să fie scrisă în special pentru a ridica o persoană la un nivel superior. Aceasta este concepută pentru a acorda privitorului o lecție psihologică puternică, profundă, amabilă și corectă.

Când părăsește teatrul, persoana nu ar trebui să solicite nici o explicație. Dacă este necesară o explicație, aceasta presupune că piesa nu şi-a îndeplinit menirea.

Să presupunem că spectatorul nu înțelege tot ceea ce se întâmplă pe scena. Acest lucru nu este important. Principalul lucru este ca spectatorul să fie impresionat și încântat de exemplul dat și că va primi o lecție de educație: sentimentele de bine și de rău trebuie să fie prezentate, ca şi calități pozitive, care ar trebui să îl impresioneze plăcut, dar și cele negative, care ar trebui să îl determine să se distanțeze de ele.

Puterea teatrului constă în modul de a influența o persoană. Chiar şi numai în două ore, este posibil să se influențeze toate simțurile spectatorilor de pe scenă. Si chiar mai mult, şi telespectatorii sunt impresionați.

Se spune că teatrul începe chiar înainte ca spectatorul să intre în sală și să se așeze. Persoana este influențată de mediul teatral, unicitatea și muzica care se aude înainte de începerea piesei. Nu cu mult timp în urmă am vizitat celebra operă La Scala din Milano și am observat că această clădire a fost foarte simplu construită. Cu alte cuvinte, principalul obiectiv al acestui teatru de renume mondial a fost performanța în sine. Dar am văzut alte teatre în care actorii îmbrăcaţi în costumele de scenă întâmpină publicul în holul de la intrare și îi invită să intre în lumea spectacolului.

Scopul acestui mod de primire este de a pregăti persoana și de a o impresiona în aşa fel încât ea va fi deja implicată în joc din primul moment. Nu degeaba o simfonie muzicală începe cu introducerea, deschiderea (uvertura), deoarece aceasta trezește emoții într-o persoană. La urma urmei, scopul final al dramaturgului și a regizorului este de a influența oamenii și de a trezi tipul de experiențe pe care le doreşte pentru ei, astfel încât în timpul spectacolului vor râde și vor plânge, vor bate din palme și vor asculta în tăcere absolută în momentele potrivite. Publicul vine la teatru în mod special pentru a experimenta toate acestea, inclusiv pentru a face un legământ neoficial cu directorul. Dacă ar fi să utilizăm întregul sistem corect, am putea influenţa o persoană într-un mod pozitiv.

Din programul ” A New Life ” 5/22/14

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare | Add Comment →