Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Trump numeşte o sabie o sabie ”

Furia multor evrei americani față de remarcile lui Donald Trump despre evreimea americană nu surprinde pe nimeni. Într-un interviu recent cu un jurnalist israelian, Trump a citat cuvintele tatălui său potrivit cărora evreii obișnuiau să aibă „o mare iubire pentru Israel”, dar aceasta „s-a risipit de-a lungul anilor”. La aceasta a adăugat propriile sale cuvinte: „Trebuie să fiu sincer. Este un lucru foarte periculos care se întâmplă. Oamenii din această țară care sunt evrei nu mai iubesc Israelul.” A mai spus-o și cred că are perfectă dreptate când spune că prăpastia dintre Statul Israel și evreimea americană este foarte periculoasă, nu numai pentru Israel, ci și pentru evreimea americană.

Mulți evrei americani susțin mișcări anti-israeliene, cum ar fi BDS și Vocea Evreiască pentru Pace, nu numai pentru că ei cred în valorile pe care aceste entități pretind să le susțină. Ei îi susțin pentru că sunt anti-Israel și sunt anti-Israel pentru că le este rușine de propria lor evreime. În fiecare zi, se îndepărtează mai mult de iudaism, până când în cele din urmă își pierd orice conexiune cu acesta.

Când spun că ei se feresc de iudaismul lor, nu mă refer la obiceiurile evreiești. Sunt sigur că mulți dintre ei le respectă și totuşi ocolesc Israelul. Evitarea iudaismului are de-a face cu respingerea miezului iudaismului – unitatea și responsabilitatea reciprocă pe care Israelul este obligat să le arate lumii. În loc să aibă grijă de frații lor, ei arată îngrijorare față de dușmanii propriei lor tradiții, crezând că făcând acest lucru, arată adevăratele valori evreiești. Cineva ar trebui să le spună că „prietenii” lor musulmani nu cumpără asta. Musulmanii nu-i vor iubi mai mult atunci când vor decide să-i distrugă pe evrei.

Acesta este același tip de iudaism care a stârnit cea mai intensă ură în rândul naziștilor, iar evreimea americană de astăzi face tot posibilul pentru a o continua. Puținii care înțeleg acest lucru se mută, unii în Israel și alții în altă parte. Totuși, dacă nu ne unim deasupra prăpastiilor din națiunea noastră, nu va exista un adăpost sigur pentru evrei.

Când vine vorba de anticiparea problemelor, nu am fost niciodată înțelepți. Avem tendința să ne îngropăm capetele în nisip sau să ne scufundăm în orgoliu și complezență. Când încep necazurile, ele se înrăutățesc invariabil până când apare un cataclism. Abia după aceea există ușurare. Este foarte rău că din toate momentele în care am trecut prin acest scenariu se pare că nu învățăm niciodată.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →