Medium a publicat noul meu articol “Umanitatea restructurată ”

Un război în Europa care durează mai mult decât se aștepta oricine și al cărui sfârșit nu se vede nicăieri, un virus care se transformă și îi depășește cu ușurință pe oamenii de știință, o inflație aparent de neoprit, lanțuri de aprovizionare rupte iremediabil și alte crize la nivel mondial lovesc omenirea. Dar loviturile fac mai mult decât să ne dea durere; ele restructurează lumea. Ele conduc întreaga planetă – minerale, plante, animale și oameni – către o stare de armonie și echilibru, care se întâmplă chiar dacă omenirea încearcă cu disperare să o evite. Este o fază cu totul specială prin care trecem. Se conturează o stare nouă, pașnică și armonioasă și este dureroasă doar pentru că îi rezistăm, pentru că vrem să dăm lovitura chiar și atunci când deciziile noastre sunt împotriva noastră.

Tot ceea ce se întâmplă astăzi în lume indică un fapt clar și simplu: nu avem idee ce se întâmplă. Nu avem idee de ce se întâmplă lucrurile, cum să le facem să funcționeze în beneficiul nostru și cum să ne asigurăm viitorul și viitorul planetei noastre.

Criza climatică, recesiunea economică și violența internațională neîncetată sunt simptome ale unui sistem spart. Și sistemul este stricat pentru că refuzăm să recunoaștem și să acționăm conform unui fapt simplu: la bine și la rău suntem conectați unul cu celălalt și dependenți unul de celălalt. Prin urmare, trebuie să lucrăm unul pentru altul, mai degrabă decât unul împotriva celuilalt.

Crizele globale ne arată că singuri nu vom putea rezolva nicio problemă. Treptat, prin durere, ele ne vor învăța că trebuie să învățăm să lucrăm împreună. Acesta va fi începutul restructurării lumii.

Natura ne va lăsa doar cu două opțiuni: să învățăm să cooperăm sau să lăsăm natura să ne învețe asta, așa cum o face acum. Prima este nedureroasă și rapidă; cea din urmă este calea curentă, plină de frământări și chinuri.

Luați virusul, de exemplu. Dacă am lucra împreună în întreaga lume, ne-am fi eliberat de mult timp. Din moment ce refuzăm, el continuă să se răspândească și să ne înfrângă eforturile. Sau, luați lipsa de alimente. Este fals; nu există lipsă de alimente. Omenirea produce mult mai mult decât consumă. Din moment ce le distribuim inegal, părți ale lumii sunt supra aprovizionate, altele mor de foame, iar surplusul de hrană este aruncat și poluează planeta. Este strict o criză provocată de om, care nu ar trebui să aibă loc.

Așa cum este cu alimentele și asistența medicală, la fel este și cu accesul la educație, locuințe, dezvoltare economică și orice alt domeniu al angajamentului uman. Adăugați la aceasta cursa nesfârșită a înarmărilor și veți avea o rețetă pentru sărăcia nesfârșită, mizerie, frustrare și în cele din urmă, violență.

Acum că lucrurile au mers prea departe, criza ajunge la toată lumea. Acesta este modul naturii de a spune că, dacă nu lucrăm împreună, nimeni nu va reuși. Nicio țară nu poate prospera indiferent de alte țări. Fiecare țară depinde de piețele globale, de materii prime din alte țări, de produse fabricate în străinătate și de alimentele pe care nu le poate produce singură.

Când lupta pentru a depăși alte țări atinge un anumit prag, daunele pe care le facem altora încep să se întoarcă la noi. În acel moment are loc o defalcare globală. Asta se întâmplă astăzi.

Putem continua să ne luptăm unii cu alții și să ne facem viața din ce în ce mai grea și, în cele din urmă insuportabil de grea, sau putem înceta să ne luptăm unii cu alții și să facem viața tuturor ușoară și sigură. Până la urmă o vom alege pe cea din urmă, pentru că nimeni nu vrea să sufere. Singura întrebare este cât timp ne va lua și cu ce preț.

Restructurarea umanității nu este o opțiune, dar putem alege între calea rapidă și ușoară sau cea lungă și dureroasă. În prezent, suntem clar pe cea din urmă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →