Noul meu articol pe Linkedin “Umor, nu zeflemea”

Emisiune după emisiune, comedian după comedian, toată lumea încearcă să fie amuzantă, să ne facă să râdem. Dar ei nu trebuie să facă un drum lung pentru a face asta. Tot ce trebuie să facă este să găsească o problemă de actualitate, să invite o persoana cunoscută sau să vorbească despre o anumită persoană și să le treacă numele prin noroi, până când aceştia pierd orice strop de respect în ochii publicului.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

Mai mult decât orice, umorul mass-media este semnul ruşinii pentru societatea noastră. Iar ratingul în creștere pe care îl obține, dovedește doar că suntem din ce în ce mai răi. Adevărul este foarte simplu: dacă mi se pare amuzantă durerea altcuiva, atunci nu sunt o persoană bună. Este posibil să nu ne fie ușor să recunoaştem, dar dacă nu cunoaștem adevărul, nu ne vom schimba niciodată.

Batjocura nu este umor; doar varsă veninul în atmosferă și otrăvește aerul cu reaua noastră voință. Mai târziu, nu ar trebui să ne surprindă că nu putem avea încredere în nimeni, că ne este frică de toată lumea și că ne simțim singuri și deprimați. Am ajutat să construim această atmosferă exact cu propriile noastre minți viciate.

Nici media, care prezintă „divertisment” sarcastic nu ne este prietenă. Aceste spectacole ne îndoctrinează să fim cinici, mediocri și insensibili – exact opusul a ceea ce avem nevoie pentru a construi o viață fericită. Nu ar trebui să oferim acestor emisiuni ratingul pe care îl obțin și, cu siguranță, nu ar trebui să idolatrizăm gazdele de spectacole sau comedianții care își bat joc de oaspeții lor. Nu sunt prietenii noștri și nu au interesul nostru în minte. Cu cât ne fac să fim mai cruzi unul față de celălalt, cu atât ei profită mai mult și cu atât noi devenim mai nefericiți.

Adevăratul umor este un dar. Când te uiți la un animal de companie care face lucruri amuzante sau când copilul face chestii de bebeluși, este foarte amuzant și este un umor bun, deoarece provine din dragostea noastră pentru ei și chiar o crește. De asemenea, când umorul ne ajută să facem față greutăților, acesta este un adevărat cadou.

Putem folosi umorul chiar pentru critici constructive, dar mai întâi trebuie să ne asigurăm că iubim persoana pe care o vom critica și apoi să folosim umorul ca cel mai inofensiv mod de a face sugestii. Totuși, aici trebuie să fim foarte atenți, deoarece reaua noastra voinţă se bucură de oportunitățile de a „da sfaturi solide”, atunci când de fapt se străduiește să patroneze și să mustre.

Cu umorul, regula acceptării este aceasta: când apropie oamenii și crește afecțiunea, este bun. Când ne diferențiază și crește batjocura, este rău și trebuie să îl îndepărtăm.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →