Întrebare: Nu este intamplator ca nivelul uman este numit „vorbitor” în Cabala, din moment ce vorbirea este cea ce distinge oamenii de animale. Putem vorbi și exprima dorințele si gândurile noastre. Totusi, se dovedește că animalele și, mai ales maimuțele, au, de asemenea, limba lor proprie. In ce fel este diferită de limba umană?

Raspuns: Animalele au propria lor limba  necesara in cadrul vieții lor. Ele nu simt nicio nevoie pentru ceva mai mult.

Limba animalelor transmite de la una la alta toate informațiile relevante pentru viața lor, existența lor și menținerea relațiilor intre ele. Însa, pentru oameni, cel mai important lucru este a transmite informații de la unul la altul, despre dezvoltarea noastra.

Acesta este motivul pentru care limbajul uman trebuie să fie foarte bogat și completat de imagini, desene, scris, toata mulțimea de caractere, cântecul și transferul de informații prin scrisori și alte tipuri de memorie.

Dezvoltarea noastră ne obligă la acest lucru. Un animal este atașat de momentul actual în a carui prezent trăiește. Un om, totusi, simte legătura cu trecutul și viitorul si, prin urmare, are nevoie de un fel de ajutor de memorie care sa-l ajute sa  stocheze informațiile și să le transmită de la o generație la alta si încă la câteva generații. Acesta este singurul mod în care se poate avansa.

Deși acest lucru nu este cel mai important lucru uman. Nu am atins inca diferenta dintre om si animal care e destinul sau specific inalt. Până în prezent, discutăm numai lucruri care ne deosebesc de animale în această viață materială: limbă, cultură, educație, construirea societății umane și guvernarea cu toate sistemele ei .

Toate acestea au fost dezvoltate de către oameni și organizate natural și prezente în diferite culturi în America de Sud, China, Africa și Oceania.

Scopul special al destinului uman este atingerea nivelului numit Adam (Om). Acesta nu este  animal, ci este doar un pic mai dezvoltat. Toată viața umană care ne ridică mai sus de nivelul animal este cunoasterea sursei vietii, a cauzei sale si a scopului.

Acestea sunt intrebarile care separa orice om de animal, inclusiv de cimpanzeu. O maimuță nu se întreaba despre semnificația vieții și, de aceea, ea nu se dezvolta. Dar omul o face, iar această problemă il forteaza sa creeze religii, credințe, contacte cu forțe ascunse, sa căute ceva care există în afara acestei lumi, viața pe alte planete și să se gândească ce se va întâmpla cu el după moarte.

O persoană este extrem de preocupata cu aceste întrebări. Cu alte cuvinte, ea nu este atașată numai de momentul actual, de această viață fizică, materială. Din contră, ea este gata să-și dedice intreaga viața  pentru a afla cu cine este ea cu adevărat conectata. Cine este ea? Cine o controlează și o obligã ? Pentru ce trăiește? Care este programul care o împinge în mod constant pentru a se dezvolta și a o face sa-si punea intrebari despre scopul vieții și înțelesul ei?

Această parte a unei persoane se dezvoltă tot mai mult si cere un răspuns.

Din emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 09/06/16

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →