Noul meu articol pe Linkedin “Un selfie pentru eternitate”

De când aparatele de fotografiat au devenit omniprezente în telefoanele vândute, oamenii au început să se fotografieze (selfie-uri) în diverse situații. Odată cu semnificația crescândă pe care o acordăm rețelelor sociale a apărut și nevoia de a ne prezenta în moduri mai îndrăznețe, speciale și originale. Dar oamenii nu știu unde să traseze linia. Potrivit unui studiu publicat de Centrul Național pentru Informații despre Biotehnologie, care funcționează în cadrul Institutului Național de Sănătate, există o tendință accelerată de a face selfie-uri riscante. În 2011, de exemplu, trei persoane au murit în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „selficide” (accidente fatale legate de selfie). În 2017, acest număr era de 93.

Nu putem sublinia destul cât de periculoasă poate fi realizarea de selfie-uri nesăbuite. Trebuie să fim foarte fermi în a afirma că un astfel de comportament iresponsabil ne poate costa viața. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem și de unde provine acest fenomen deoarece, dacă vrem să prevenim cu adevărat aceste tragedii, trebuie să schimbăm atitudinea oamenilor față de ei înșiși și față de locul lor în lume.

Să faci un selfie este o modalitate de a te „imortaliza”. În adâncuri, nu putem fi de acord cu limitele corpului nostru, întrucât suntem cu adevărat veșnici, conectați la forța eternă care creează tot ceea ce există, inclusiv oamenii. Deoarece subconștient, ne simțim conectați la eternitate, moartea noastră fizică este întotdeauna în fundalul minții noastre. Încercăm să „păcălim” limitele timpului și să ne „perpetuăm”, să depășim limitele timpului și locului și, uneori, ne riscăm prezentul pentru șansa de renume etern.

Și eu simt acest impuls, deși nu suficient pentru a-mi risca viața pentru asta. Este o formă foarte dezvoltată de narcisism care folosește fotografiile pentru a sfida granițele timpului și a se ridica deasupra existenței fizice. Așa cum Narcis s-a uitat în apă și s-a îndrăgostit de propria sa imagine, credem că imaginea noastră în situații de risc demonstrează cumva că suntem vrednici, că am realizat ceva demn de reținut.

De fapt, dacă există vreo „realizare” aici, este lecția că narcisismul este rău pentru noi. Este rău nu pentru că este dăunător în sine, deși este. Este rău în special pentru că rădăcina noastră este o forță de a dărui, crea și răspândi energia și vitalitatea. Concentrându-ne asupra noastră, devenim opusul acelei forțe: primirea, distrugerea și absorbirea energiei și a vitalității. În loc să devenim la fel de nemuritori ca rădăcina noastră, ne deconectăm de ea și astfel ne facem existența nu numai tranzitorie, ci și în detrimentul restului realității.

Dacă vrem să ieșim din narcisismul nostru, trebuie să încercăm să fim atenți și să ne pese de ceilalți. În momentul în care începem să simțim că inimile noastre sunt conectate la inimile altora, vom înceta să ne temem de moarte. În schimb, vom fi siguri că, deși corpurile noastre sunt trecătoare, sinele nostru, sufletele noastre vor fi atins o conexiune adevărată cu eternitatea. Conexiunile noastre cu ceilalți ne vor vitaliza și ne vor prelungi existența mult timp după ce se termină prezența noastră fizică și vom ști că riscul siguranței noastre fizice este greșit deoarece ne refuză posibilitatea de a ne conecta la oameni și de a ne imortaliza sufletele.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →