Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Vor fi acuzați evreii pentru războiul din Ucraina?”

Ca în cazul oricărui conflict, în special al unuia major, este doar o chestiune de timp până când un deget acuzator este îndreptat spre evrei. Războiul din Ucraina nu face excepție. Pe măsură ce războiul continuă, din ce în ce mai multe postări și videoclipuri apar online, învinuind Israelul, sau evreii, sau pe ambii, pentru tragedia care se desfășoară în Ucraina. În apărarea noastră, putem argumenta că adevărul este contrariul: prim-ministrul Israelului a încercat tot posibilul să negocieze un armistițiu, am înființat un spital de campanie în Ucraina pe cheltuiala noastră, Israelul a primit zeci de mii de refugiați ucraineni, deși noi suntem o țară foarte mică, iar primul ministru al Ucrainei este el însuși evreu. Dar nimeni nu ne ascultă, deoarece ura față de Israel și evrei este la fel de veche ca iudaismul însuși, iar rădăcinile sale sunt îngropate adânc în inima fiecărei persoane de pe planetă.

În compoziția sa cuprinzătoare O istorie a evreilor, aclamatul istoric Paul Johnson a articulat elocvent felul în care lumea simte despre evrei: „Într-un stadiu foarte incipient al existenței lor colective, ei [evreii] credeau că au detectat o schemă divină pentru rasa umană. , prin care propria lor societate urma să fie pilot”.

Într-adevăr, poporul evreu nu a evoluat în mod natural, dintr-un clan sau un trib de bază. El a evoluat adunând treptat indivizi din multe triburi și națiuni diferite de-a lungul generațiilor. Acești indivizi s-au amestecat în cele din urmă într-o națiune urmând un singur principiu care a determinat tot ceea ce au făcut: aspirația de a se iubi unul pe celălalt ca pe ei înșiși.

Dacă examinați moștenirea iudaismului, veți descoperi că acesta constă în primul rând din reguli sociale care determină cum să construim o societate justă și coerentă, în care oamenii au grijă unii de alții. Acesta este motivul pentru care rabinul Akiva, probabil cel mai mare înțelept de la Moise, a spus că legea cuprinzătoare a iudaismului este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acesta este și motivul pentru care Hillel, unul dintre cei mai mari înțelepți ai noștri, i-a spus unui om care i-a cerut să-i explice întreaga Tora (legea evreiască) pe scurt (alegoric, cât timp ce stă într-un picior): „Ceea ce urăști, nu face altuia; restul este comentariu”.

Când am fost însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”, la poalele Muntelui Sinai, această iubire față de alții a fost „lumina” pe care ni s-a ordonat să o emitem, unitatea noastră mai presus de orice diferență. Regele Solomon a imortalizat principiul iubirii mai presus de toate diviziunile prin cuvintele sale Prov. 10:12), „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele”.

De-a lungul istoriei noastre antice, ne-am străduit să menținem unitatea și iubirea unii pentru alții. Am luptat pentru a depăși ura interioară și luptele care au apărut în interiorul nostru și pentru a fi lumina care ni s-a ordonat să fim pentru națiuni.

Cu toate acestea, spre începutul Erei Actuale, am cedat urii de sine și structura noastră socială s-a prăbușit. Acel eșec ne-a făcut paria ai lumii, cum nu am reușit să fim o lumină pentru națiuni. Până nu vom restabili unitatea și nu ne vom împlini vocația, națiunile nu ne vor ierta și nu ne vor dori printre ele.

În cea mai mare parte, ei nu vor putea articula exact de ce ne urăsc, așa că își vor raționaliza furia atribuindu-ne vina pentru situațiile contemporane precum bolile, războaiele, crizele economice, conflictele religioase și toate celelalte probleme pentru care evreii. au fost invinuiti. Cu toate acestea, la baza tuturor acestora, este, a fost și va fi o singură plângere pe care lumea o are împotriva noastră: lipsa noastră de unitate și în consecință, eșecul nostru de a străluci lumina unității către națiuni

Numai când ne vom ridica deasupra diviziunii care ne-a sfâșiat din interior de mai bine de două milenii, lumea ne va primi și ne va îmbrăţişa. Dacă ne unim, nu va fi nevoie să ne explicăm poziția; nu va fi nevoie să ne justificăm; și nu va trebui să luptăm împotriva antisemitismului. Dacă îl învingem pe antisemitul din noi, care își urăște proprii frați, antisemitismul extern va dispărea de la sine.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →