Acum, când suntem angajaţi în diseminare specială pentru publicul larg, în toate ţările din lume, aş dori să fac un comentariu foarte serios.

De fapt, mişcarea noastră, în cercurile largi ale societăţii, trebuie să urmărească singurul scop, unitate între noi, astfel ca noi să simţim coeziunea interioară, nevoia de celălalt.

Dacă această condiţie este realizată, atunci ieşirea este pozitivă, necesară şi eficientă. Dacă ieşirea ne divide, ne răceşte, ne rupe, atunci trebuie să ne oprim, deoarece lucrul cel mai important pentru noi este de a crea un astfel de centru al grupului, în care să începem să simţim Creatorul, altfel este inutil să diseminăm.

De fapt, putem ajunge la mase, doar dacă organizăm vasul spiritual, Kli-ul spiritual, locul în care Creatorul este revelat.

De ani de zile am studiat şi, ca urmare a acestor studii, munca dintre noi şi diseminare, destul de pasiv, axat în principal pe diseminarea materialului nostru on-line, noi am lucrat în noi înşine. Acum, am ajuns într-un anumit punct de saturaţie şi nu putem merge mai departe. Nu ne putem comprima astfel încât, conexiunea reciprocă să fie formată în noi înşine, în care o oarecare asemănare cu Creatorul se manifestă, adică în creştere deasupra egoismului nostru.

Problema este: Cum ne putem uni ? De aceea, noi ieşim spre mase. La urma urmei, obiectivul nostru principal este unitatea, realizarea Arvut (garanţia mutuală), o astfel de adeziune în grup, care ne va conduce  la similitudinea minimă cu Creatorul la primul nivel spiritual.

Suntem mereu pe pământ, ridicând un picior, dorind să mergem la primul nivel spiritual, dar nu putem, avem nevoie de un impuls. Pentru a fi împinşi din spate, noi ieşim spre cercurile largi ale societăţii, biblioteci, şcoli, universităţi, numeroase intituţii de educaţie şi altele şi diseminăm în lăţime. Ne străduim să obţinem de la mase dorinţele lor pentru a depăşi tot soiul de crize care se dezvoltă, acum, atât de rapid în lume.

Deci, nu trebuie să uităm că, lucrul cel mai important este de a crea centrul grupului, în care aşteptăm manifestarea Creatorului. Este prima treaptă a scării; prima Sa manifestare printre noi, în noi.

Indiferent ce am face, indiferent de forma de implicare în diseminarea externă, utilizând diverse ocazii, vom potrivi, mereu, toate acţiunile şi le analizăm în funcţie de utilitatea lor pentru unitatea de ansamblu. Numai atunci vom putea să luăm o decizie pentru a şti dacă este cazul să facem ceva sau nu. Unitatea interioară trebuie să determine ieşirea noastră în lume: tipul, stilul, oportunităţi şi persoanele care vor fi angajate într-o anumită activitate.

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei | Add Comment →