Noul meu articol pe Linkedin “Când digul se rupe”

Nu a fost deloc surprinzător să descoperim că Jacob Blake Sr., tatăl americanului negru Jacob Blake Jr., care a fost împușcat pe 23 august de către un ofițer de poliție alb din Kenosha, Wisconsin, are o lungă istorie de postări rasiste și antisemite pe social-media. Antisemitismul crește peste tot; tensiunea este în aer și chiar și acolo unde este încă liniște, se simte ca și cum pământul ne tremură sub picioare. Când digul se sparge și începe inundația, nimănui nu îi va părea rău să-i vadă pe evrei înecându-se.

Nivelul antisemitismului crește nu numai în America, ci în întreaga lume. Dar SUA, unde comunitatea evreiască este cea mai proeminentă și puternică din lume, va fi epicentrul cataclismului.

Este greu de spus când va veni punctul critic, dar dacă traiectoria nu se schimbă, el va veni cu siguranță, și evreii americani vor experimenta ceea ce a trăit fiecare diaspora evreiască de când a început exilul, acum două mii de ani: dispariția și expulzarea.

Într-o lume atât de plină de ură și atât de lipsită de umanism, nu putem ignora obligația noastră față de națiuni: de a fi „o lumină pentru națiuni”, de a da un exemplu de unitate și responsabilitate reciprocă. Nu trebuie să facem plăcere națiunilor sau să le liniștim. Nu ne judecă după modul în care ne raportăm la ei; ei ne judecă după modul în care ne raportăm unii la alții! Când ne urâm, ne învinovățesc pentru răspândirea războiului între ei. Pur și simplu, fără un exemplu de unitate, ei nu se pot uni și să înceapă să lupte. Și adânc, în interior, ei simt că este din cauza noastră.

Am dat lumii știință și tehnologie, artă și cultură, cunoaștere și înțelepciune, totuși lumea ne urăște din ce în ce mai mult și nu ne arată nici o recunoștință.

Este timpul să ne dăm seama că nu acestea sunt ceea ce se așteaptă de la noi; se așteaptă de la noi să dăm un exemplu de Arvut Hadadit (responsabilitate reciprocă).

Am devenit o națiune doar odată ce ne-am unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai (muntele urii). Imediat după aceea, ni s-a ordonat să fim „o lumină pentru națiuni”, pentru a aduce lumii unitatea pe care noi am câștigat-o. Absența acelei lumini a unității este cauza lumii haotice în care trăim, iar obligația noastră este de a aduce acea unitate, dând un exemplu.

Putem nega asta, însă negarea nu ne va elibera de datoria noastră, sau nu va convinge lumea că nu suntem de vină. Așadar, putem alege să ne unim deasupra urii noastre, să facem ceea ce lumea așteaptă de la noi și să câștigăm favoarea pentru prima dată în istorie sau să primim biciul omenirii, așa cum am făcut în Europa acum optzeci de ani.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism | Add Comment →