Noul meu articol pe Linkedin “Dacă eu nu-mi asum responsabilitatea, nimeni nu o va face ”

Imaginează-te pe stradă în mijlocul unui protest. Pe drum sunt manifestanții, care protestează împotriva unei nedreptăți sau a alteia. Pe lângă ei se află poliția, reprezentanți ai guvernului urât de oameni. Într-un colț de stradă din apropierea protestatarilor se află „ceilalți”, cei care sunt alături de guvern, care consideră că protestul nu are niciun merit. Aerul este plin de ură; tensiunea este pe cale să erupă. Niciuna dintre părți nu va ceda, nici nu va face compromisuri; nici eu cu părerea mea, nici ceilalţi cu părerea lor. Dacă eu nu-mi asum responsabilitatea, nimeni nu o va face.

Uneori, ura este mai deschisă, alteori mai ascunsă, dar crește, mocnind în adănc. Nu putem îmblânzi ura, dar putem învăța cum să lucrăm cu ea, cum să o direcţionăm constructiv. Astăzi, este într-un punct de fierbere; dacă nu învățăm să o canalizăm, în curând acesta va erupe și va distruge tot ce îi stă în cale.

Aici ne aflăm astăzi. Uneori, ura este mai veche, uneori mai ascunsă, dar crește, mocnind în adânc. Nu putem îmblânzi ura, dar putem învăța cum să lucrăm cu ea, cum să o direcţionăm constructiv. Astăzi, este într-un punct de fierbere; dacă nu învățăm să-l canalizăm, curând acesta va erupe și va distruge tot ceea ce îi stă în cale.

Întotdeauna a existat ura, pentru că au existat întotdeauna părți opuse. Greșeala noastră fatală a fost aceea că am încercat să demolăm cealaltă parte, în loc să ne unim peste disparități. Nu ne-am dat seama că distrugerea celuilalt partid înseamnă a ne distruge pe noi înșine. Nu am observat că totul în realitate are opusul său, deoarece nu putem discerne și defini ceva decât pe fundalul său, opusul său. Din acest motiv, ori de câte ori am purtat război împotriva opusului nostru, ori am pierdut războiul și am pierit, ori am câștigat războiul și tot am pierit pentru că nu aveam un opus, așa că nici noi, nu puteam exista.

Singurul mod în care putem exista este dacă păstrăm echilibrul cu cealaltă parte. Dacă nu facem loc pentru toate punctele de vedere existente, nu va fi loc pentru nici o opinie.

Scopul punctelor de vedere contradictorii nu este de a determina cine are dreptate. Toate provin din aceeași sursă, din natura umană, deci cum poate avea un merit dacă neagă meritul celuilalt?

Beneficiul de a avea păreri opuse este că divergenta dintre ele obligă ambele părți să caute cauza, apoi își dau seama de rădăcina lor comună. Abia atunci se pot uni.

And when they do, they find that this is how all of reality works, and in that, they find the unity that pervades all of nature. And that discovery of unity is the reason for the initial oppositeness and hatred.

Și atunci când fac acest lucru, ei află că așa funcționează întreaga realitate și, prin aceasta, găsesc unitatea care pătrunde întreaga natură. Iar acea descoperire a unității este motivul pentru opoziția și ura inițială.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie | Add Comment →