Medium a publicat noul meu articol “Dacă pacea cu  UAE (Emiratele Arabe Unite) şi Bahrain este bună, unde sunt surlele şi trâmbiţele?”

.

La mai puțin de o lună după acordul de normalizare cu Emiratele Arabe Unite (EAU), Bahrain s-a alăturat și ea trenului păcii. Sunt cu totul pentru asta; pacea și normalizarea sunt întotdeauna mai bune decât războiul și animozitatea. Dar, sincer să fiu, nu văd că restul lumii este atât de încântat de asta și cred că acest lucru arată cât de izolați suntem în lume. În ciuda faptului că Israelul a stabilit legături cu țări care anterior ne erau dușmani, nimeni nu se bucură, nimeni nu sună din surle şi trâmbițe. Pentru ca toate eforturile noastre să fie acceptate, Israelul și evreii (deși s-ar putea ca ei să nu o recunoască), sunt excluși din familia națiunilor.

Oriunde apare Israel, este diferit de orice altă țară, și așa este și în ceea ce privește prezența evreiască, oriunde. Este timpul să ne întrebăm de ce este așa; este timpul să înțelegem că felul în care lumea se raportează la noi depinde de noi și nu de ei.

Națiunile ne vor întâmpina când vom aduce în lume ceva ce noi nu considerăm că merită, ci ei consideră că merită. Până atunci, orice le-am oferi – tehnologie avansată, agricultură dezvoltată, inovații în medicină și romancieri, actori și regizori străluciți – lumea doar ne va urî mai mult. Nu vom primi un gram de recunoștință până nu le vom aduce ceea ce ei vor cu adevărat de la noi. Ei nu o exprimă, dar trebuie să o realizăm și să o facem totuși.

Iar acest lucru este clar de văzut: într-o lume spartă, împrăștiată de ură, noi – evreii și statul Israel – trebuie să aducem corectarea lumii, Tikkun Olam, prin unitate. Lumea nu va accepta nimic mai puțin de la noi.

Urâm ideea, dar noi nu suntem ca toți ceilalți. Dacă nu mă credeți, întrebați pe oricine nu este evreu și vă va spune că simte că există ceva special la evrei. Unii ne urăsc, alții ne plac, dar cei mai mulți simt că suntem diferiți și au dreptate. Nicio altă țară sau persoană nu trebuie să își justifice existența, dar noi, evreii, o facem ca națiune, ca țară și ca indivizi. Ar trebui să o recunoaștem, deoarece altfel națiunile ne-o vor spune, așa cum naziștii ne-au spus asta acum optzeci de ani.

Nicio națiune nu atrage mai multă atenție decât evreii, deoarece nu se așteaptă ca nicio altă națiune să dea un exemplu întregii lumi. Suntem judecați după un standard diferit, deoarece se așteaptă să fim mai virtuoși decât toți ceilalți, mai iubitori, mai atenţi unii cu alții și cu o mai mare responsabilitate reciprocă față de ceilalți, decât toate celelalte națiuni.

Pentru că am spus acest lucru, unii evrei m-au acuzat că sunt antisemit. Dar negarea nu ne duce nicăieri. În schimb, trebuie să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă, pentru că întreaga lume așteaptă și devine din ce în ce mai nerăbdătoare.

Cererile națiunilor pentru poporul evreu nu sunt niște născociri ale minților bolnave; înțelepții noștri ne-au spus de-a lungul veacurilor că trebuie să fim o națiune model, „o lumină pentru națiuni”. Rav Kook, liderul sionismului religios înainte de înființarea statului Israel, a articulat acest mesaj în mod poetic și succint în cartea sa, Orot HaKodesh: „Întrucât am fost ruinați de ura neîntemeiată și lumea a fost ruinată cu noi, vom fi reconstruiţi de iubirea neîntemeiată, iar lumea va fi reconstruită împreună cu noi”.

Așa cum am spus, trebuie să ne unim nu de dragul nostru, ci pentru a da un exemplu lumii. În zilele dinaintea ruinării celui de-al Doilea Templu, a existat o perioadă în care eram atât de uniți încât oamenii din națiuni s-au adunat la Ierusalim pentru a vedea miracolul. Cartea Sifrey Devarim detaliază modul în care neamurile „vor urca la Ierusalim și vor vedea pe Israel … și vor spune:„ Merită să ne agățăm doar de această națiune”.”

În mod similar, Cartea Zohar (Aharei Mot) scria despre ura noastră unul față de celălalt și despre importanța unității noastre, pentru restul lumii:

„Iată, cât de bine și cât de plăcut este pentru frați să stea de asemenea împreună”. Aceştia sunt prieteni atât timp cât stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost înainte în afecţiune și iubire, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Cartea Kol Mevaser subliniază, de asemenea, importanța unității pentru poporul Israel: „Aceasta este garanția reciprocă pentru care Moise a muncit atât de mult înainte de moartea sa, pentru a uni copiii lui Israel. Tot Israelul este responsabil unul pentru celălalt, ceea ce înseamnă că, atunci când toți sunt împreună, ei văd numai bine”.

Prin urmare, trebuie să ne dăm seama că nu vom avea pace sau linişte sufletească, până nu vom face pace între noi. Până când nu ne vom ridica deasupra urii noastre profunde unul față de celălalt și nu ne vom uni pentru a servi drept exemplu pentru lume, națiunile ne vor trata ca paria.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie | Add Comment →