The Times of Israel a publicat noul meu articol “Ştiinţa demonstrează – Dezbinarea ucide”

Oricât de mult nu ne-am plăcea unul pe altul, știința a dovedit că atenuarea Covid-19 necesită solidaritate națională. Adevărul incomod este că pandemia nu face distincție între stânga și dreapta, ortodocşi și laici, evrei și arabi; suntem cu toții egali înaintea virusului. Dacă stăm împreună, îl vom învinge. Dacă nu, el ne va învinge. Acest lucru este la fel de adevărat pentru fiecare țară, ca și pentru întreaga umanitate.

Cu câteva zile în urmă, Eran Halperin, profesor de psihologie socială la Universitatea Ebraică din Ierusalim, și Ron Gerlitz, CEO la aChord – Psihologie Socială pentru Schimbare Socială, au publicat o lucrare Op-Ed în The Jerusalem Post intitulată „Pentru a slăbi coronavirusul, grupurile disparate din societatea israeliană trebuie să se unească”. Lucrarea menționează un studiu internațional recent în care peste 100 de cercetători din întreaga lume au examinat zeci de mii de cetățeni din 67 de țări, printre care peste 1.200 de israelieni, „pentru a înțelege ce ar influența cel mai mult dorința lor de a respecta instrucțiunile legate de pandemie”. Cercetătorii au descoperit că „factorul cheie care îi motivează pe oameni să adere la orientările privind distanțarea și igiena este nivelul identificării grupului lor național; adică cât de conectați se simt la grupul lor național și cât de central îl consideră în identitatea lor”. Judecând după această concluzie, fragmentarea în societatea israeliană este vinovatul din spatele eșecului nostru în depășirea virusului și nu politica guvernului sau insubordonarea acestui sau acelui grup de instrucțiuni. Asistăm la începutul unei crize sociale în Israel. Dacă nu ne ridicăm deasupra sentimentului nostru de indignare îndreptăţită, vom provoca țării noastre o catastrofă fără precedent.

Poporul Israel a apărut din oameni care aparțineau unor triburi și clanuri diferite, adesea rivale, din tot Orientul Apropiat și Mijlociu. Acești „refugiați” și-au părăsit concetăţenii, pentru că au crezut în ideea de unitate mai presus de diferențe. Sub conducerea lui Abraham, ei au găsit un loc unde să-și poată trăi ideea.

Poporul Israel de astăzi nu este deloc ceva de felul acesta. Suntem din nou fragmentați, împărțiți în fiecare aspect – religie, cultură, etnie, educație, limbă, politică și orice alt aspect pe care vi-l puteți imagina. Cu excepția numelui nostru, nu mai suntem o națiune. Am ajuns să fim străini, extratereștrii, unii cu alții. Dacă vrem să ne merităm numele, „poporul Israel”, trebuie să o luăm de la capăt.

Atunci, grupul lui Abraham a continuat să se dezvolte până când, la poalele Muntelui. Sinai, după ce a experimentat calvarul exilului în Egipt, evreii s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și și-au stabilit națiunea. Curând după aceea, ciocnirile și conflictele au început să se dezlănțuiască în interiorul poporului și națiunea nou formată s-a străduit să-și mențină valoarea de bază: „Ura stârnește lupte, dar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Acum două milenii, am suferit o înfrângere amară a urii noastre și am fost exilați și împrăștiați peste tot în lume. Oriunde mergeam, eram priviți ca proscriși, străini.

Chiar și când ne-am întors în Israel și ne-am restabilit suveranitatea, am făcut-o doar pentru a ne proteja de oprobiul națiunilor și nu din cauza valorii inițiale a unității mai presus de diferențe, care ne-a modelat națiunea. În prezent, mulți israelieni se simt în deplasare în Israel. Ei văd asta ca pe o reședință temporară, până când găsesc un loc mai liniștit unde să locuiască.

Dar fără un sentiment de apartenență la o singură națiune, Israelul se va dezintegra. Putem vedea deja cum o pandemie pe care am fi putut-o înfrânge, dacă am fi participat cu toții la înfrângerea ei, ne sfâșie. Nu pentru că virusul este atât de cumplit; ci pentru că nu există solidaritate între cetățeni și nu există încredere între cetățeni și guvern. Lipsa de afecțiune și încredere duce la inacțiune, care la rândul său duce la contaminare. Și contaminarea duce la pierderea de vieți omenești.

Introducerea articolului menționat recent afirmă pur și simplu că „logica ce stă la baza comportamentelor individuale de bază necesare pentru reducerea contaminării … se bazează pe apartenența la [un] colectiv”. Nu avem niciun simț al unui colectiv, și îl plătim cu viața noastră, viața celor dragi și a mijloacelor de trai ale sutelor de mii de oameni din mica noastră țară.

Nu contează ce credem sau cine credem că este corect. Dacă nu ne reunim, atunci greșim cu toții, plătim cu toții și vom plăti încă mai mult.

Filed under: Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie | Add Comment →