Medium a publicat noul meu articol “Competiţie constructivă”

În natură concurența se dezvoltă și se îmbunătățește. Evoluția se bazează pe competiție; fără ea, nimic nu s-ar schimba. Dar în societatea umană, concurența ia o întorsătură foarte negativă; devine distructivă și provoacă mai degrabă involuție decât evoluție. De ce este așa? Pentru că natura umană însăși trebuie să se schimbe pentru a evolua pozitiv.

În natură instinctele reglează competiția între specii; nu există alegere liberă sau decizie independentă. Acesta este modul în care evoluția creează forme de viață din ce în ce mai bune.

Dar la oameni există ego-ul. Ego-ul nu este static, ci se intensifică în mod constant și ne face să ne simțim din ce în ce mai înstrăinați și plini de ură față de ceilalți. Conceptul de individualism se referă în mod specific la oameni și cu cât crește mai mult, cu atât ne simțim mai puțin parte a întregului. Astăzi este la cote maxime și este tot în creștere. În consecință, abordarea noastră în relația cu ceilalți este exploatatoare: vrem să folosim pe toată lumea pentru propria noastră plăcere, fiecare persoană în funcție de propriile plăceri și preferințe.

Această atitudine face ca competiția dintre noi să fie distructivă și să aducă ruină. Nu ne dezvoltă ci ne aruncă în crize din ce în ce mai grave, care acum devin amenințări existențiale la nivel global.

În realitate, lucrurile nu trebuie să fie așa. Avem știință avansată, putem produce mult mai multe alimente decât are lumea nevoie, putem vedea că fiecare copil de pe planetă primește o educație bună, îngrijire medicală, hrană și locuință.

În realitate, tot mai mulți copii sunt înfometați, bolnavi și săraci. Nu este din cauza incapacităţii noastre, ci din cauza inumanităţii noastre. Poluăm aerul și apa, deși putem avea toată energia necesară din surse curate. Poluăm Pământul deși o putem evita și facem toate acestea nu din neglijență, ci din nepăsare.

Piața liberă, așa cum au numit-o progenitorii capitalismului, trebuia să beneficieze de concurență și să creeze o viață mai bună pentru noi toți. A fost aşa o vreme, dar acum nu face decât să provoace din ce în ce mai mult rău, deoarece capitalismul a fost otrăvit de egoismul excesiv.

Concluzia este că competiția egoistă ne-a adus la marginea prăpastiei. Dacă nu ne schimbăm rapid direcția, vom cădea.

Este timpul să realizăm că, așa cum natura este un sistem conectat în care evoluția unei părți se îmbunătățește și afectează toate celelalte părți, și noi suntem cu toții conectați. Dar în cazul oamenilor, este sarcina noastră să facem aceste conexiuni pozitive și constructive.

Pentru a încuraja o competiție constructivă în umanitate, nu ar trebui să ne întrecem pentru a ajunge în vârf în timp ce călcăm peste capul tuturor, ci să concurăm la cine contribuie mai mult pentru omenire. Oamenii ar trebui respectați nu pentru atingerea obiectivelor egoiste, adesea în detrimentul binelui comun, ci pentru contribuția la binele comun, pentru îmbunătățirea vieții oamenilor și în principal pentru apropierea dintre oameni, creșterea sentimentului de solidaritate și responsabilitate reciprocă în societate.

În acest fel, contribuția noastră unică la societate devine mai degrabă o contribuție pozitivă decât un element dăunător în ea. Folosirea unicității noastre pentru a contribui la binele comun ne va permite să rămânem individualiști și să devenim aşa și mai mult, totuși să folosim asta în mod constructiv și nu într-un mod care să dăuneze celorlalți. Drept urmare, oamenii își vor susține individualismul reciproc, deoarece acesta va promova întreaga societate și va exprima în continuare unicitatea fiecărei persoane.

Sentimentul contribuției reciproce va stimula mai degrabă apropierea decât alienarea, iar singurătatea și ostilitatea dintre oameni se vor estompa. În loc de invidie toxică, oamenii se vor încuraja unii pe alții să crească și să-și realizeze potențialul. Oamenii se vor simți ca acasă într-o astfel de societate, ca parte a colectivului. Ei se vor bucura de beneficiile sale, totuși vor rămâne unici și chiar își vor dezvolta unicitatea.

Filed under: Educatie, Educatie integrala | Add Comment →