Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Extrema dreaptă este mai aproape de inimile oamenilor ”

Partidul de dreapta al lui Giorgia Meloni, Frații Italiei, a câștigat alegerile generale din Italia, iar mass-media de stânga din Europa și nu numai, este îngrijorată. CNN a descris partidul lui Meloni drept „cel mai de extremă dreapta guvern de la epoca fascistă a lui Benito Mussolini”. France 24 a declarat că „O schimbare „seismică”” are loc în Europa. Vox a anunţat: „Extrema dreaptă are un moment în Europa. De fapt, peste tot.” Iar Wall Street Journal este îngrijorat  de faptul că „populismul de dreapta ar putea crește în SUA”.

Cu siguranță există o schimbare în Europa. Pe lângă Italia, și Suedia a ales recent un Riksdag (parlamentul suedez), care va alege probabil un prim-ministru de dreapta. Și Bulgaria tocmai a avut alegerile generale și de asemenea, Dreapta pare să fi câștigat majoritatea.

Chiar și acolo unde dreapta nu a câștigat voturi majoritare, ea câștigă popularitate: Franța, Spania, Polonia, Austria, Țările de Jos și câteva alte țări ale Uniunii Europene văd o întărire rapidă a Dreptei.

Cu toate acestea, cred că ceea ce mass-media de stânga, precum și unii politicieni descriu drept „extrema dreaptă” sau chiar înclinație către fascism, nu este nici „extremă”, nici fascist. Este un rezultat natural al resentimentelor oamenilor față de Rusia și o schimbare naturală care se întâmplă oricum. Slăbirea influenței Rusiei în Europa va instiga mai multe schimbări și răstrurnări, deoarece multe aranjamente care au fost puse în aplicare după cel de-al Doilea Război Mondial se dezintegrează, așa că ne putem aștepta să aibă loc multe alte schimbări. Aceste schimbări ar putea iniția dezbateri reînnoite la frontieră, iar conflictele care au fost latente până acum pot reapărea.

Acestea fiind spuse, liderii de dreapta nou aleși nu se văd fasciști sau extremiști. Mai degrabă, ei se consideră conservatori și mai înclinați spre statul-națiune decât spre ideea paneuropeană. Oricum, nu văd un lider de tip Mussolini care se ridică în Italia sau în Europa; prea multe forţe ar împiedica o asemenea dezvoltare.

Europa se confruntă cu multe provocări: probleme sociale, imigrație neabsorbită, provocări economice, lipsă de gaze și multe alte provocări care ar trebui să-i îngrijoreze pe europeni mai mult decât afilierea politică a unui lider sau altul. În general, Europa ar trebui să rămână unită, dar ar trebui să îmbunătățească unitatea în care se află deja și să nu se despartă. Ar trebui să lucreze împreună la viitorul lor, sau s-ar putea găsi la egalitate cu țările din Lumea a Treia.

Pentru a ieși din criză, Europa trebuie să stabilească o uniune reală, spre deosebire de „uniunea” care există în prezent cu una sau două țări dominatoare, iar restul fiind nevoiți să se supună dictatelor. Uniunea reală înseamnă că oamenii din diferite țări se simt uniți în ciuda diferențelor de limbă, cultură și uneori chiar credință.

Nu ar trebui să fie unitate împotriva unui element extern, cum ar fi împotriva armatei Rusiei sau împotriva economiei americane. Ar trebui să fie unitate, deoarece unitatea în sine este o valoare nobilă care face viața ușoară și sigură pentru toată lumea. În cele din urmă, granițele ar trebui să fie aproape eliminate, iar economiile ar trebui integrate.

De asemenea, SUA ar trebui să se implice mai mult în Europa, dar nu într-un mod autoritar, ci mai mult ca un asistent în reunirea Europei. Îmi dau seama că acesta nu este un scenariu imediat, dar direcția este clară și cu cât Europa se îndreaptă mai repede spre ea, cu atât este mai bine pentru europeni.

Un alt punct interesant este că liderii nou aleși și în general oamenii de dreapta atât din Europa, cât și din SUA, mențin opinii mai favorabile față de Israel. Cred că acest lucru este așa pentru că ei văd Israelul ca un partener în ceea ce și-ar dori să facă în Europa, și anume să consolideze statele națiune, mai degrabă decât să le dezintegreze, ceea ce pare să facăstânga în ultimii ani.

Aceasta nu înseamnă că partidele de dreapta se străduiesc să spargă UE, ci doar să o vindece de puterea excesivă deținută în mâinile câtorva în detrimentul statelor naționale. În mod ironic, se pare că Dreapta este cea care aspiră la egalitate în zilele noastre, în timp ce Stânga se îndreaptă mai mult spre dotarea câtorva figuri dominante cu puterea de a guverna restul Europei. Din aceste motive, cred că Dreapta nu este departe, ci de fapt mai aproape de inimile oamenilor, de sentimentele reale ale oamenilor și prezintă un proces sănătos pe care îl trăiește Europa.

Filed under: Educatie integrala, Spiritualitate | Add Comment →