Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Inamicul din interior: antisemitismul din campusul israelian”

Comun odinioară doar în Universitățile din SUA și din Europa, instituțiile de învățământ superior israeliene au devenit acum locul unei confruntări politice intense. Imaginile cu demonstrații aprinse – unele dintre ele devenind violente – în care steaguri palestiniene sunt arborate în fața steagurilor israeliene, sunt obișnuite în campusurile israeliene. Declarații de susținere pentru teroriști și cântece de incitare precum „Moarte Israelului” răsună din ce în ce mai frecvent. Deci, ce așteptăm? Ori începem să ne îndreptăm spre unitatea evreiască, ori în curând nu va mai fi pământ pe care să plângem.

Comemorarea Zilei Nakba, ziua pe care arabii o numesc „catastrofă” marchează ziua independenței Israelului. Debutul său de săptămâna trecută a inițiat proteste larg răspândite împotriva existenței Israelului. Ciocnirile fizice dintre studenții evrei și arabi arată că situația de pe teritoriul israelian se deteriorează. În instituții de învățământ superior prestigioase, precum Universitatea Ebraică din Ierusalim și Universitatea Tel Aviv, există tensiuni tot mai mari între demonstranții care susțin cauza palestiniană și activiștii pro-Israel.

Studenții evrei îşi fac griji pentru siguranța lor, se simt amenințați și se tem că situația ar putea escalada în atacuri teroriste în campus. Ei văd că atât autoritățile, cât și administratorii universităților închid ochii față de antisemitismul din campus pe motivul libertății de exprimare.

Tot ceea ce facem în contextul apropierii dintre evrei și arabi, facem greșit. Nimic din ce am făcut nu a adus vreun bine și nici nu va aduce vreun bine. Din păcate, nu învățăm din greșelile noastre. Deci, încercăm din nou și din nou să aducem evreii și arabii mai aproape împreună prin toate mijloacele posibile: în universități, în locul de muncă și în tot ceea ce avem la dispoziție. În cele din urmă, devine mai clar că doar pregătim muniție reală pentru a ne împușca în picioare.

Opinii radicale care tânjesc să șteargă Israelul de pe hartă se ascund sub fațada dezbaterilor „intelectuale”. Problema este pur și simplu că evreii și arabii nu reușesc să trăiască împreună în armonie pe teritoriul israelian, punct. Judecând după circumstanțele actuale, se poate ajunge la un punct în care ni se va interzice ca evrei să intrăm în propria noastră capitală Ierusalim, până când în cele din urmă nu vom mai avea loc în Țara lui Israel pe care să-l numim al nostru.

Nicio persoană arabă care simte că acest pământ le aparține nu poate sprijini statul Israel. Îi înțeleg. Ei își vor folosi locurile în Congresul israelian, pozițiile lor ministeriale în guvern și toate celelalte mijloace posibile pentru a ne împinge în mare. Nu cred că există vreo intenție reală de conviețuire, chiar dacă acest lucru nu este declarat deschis acum. Noi ca evrei, trebuie să începem să deschidem ochii și să realizăm că ne putem baza doar pe noi înșine, pe capacitatea noastră de a ne uni pentru a ne asigura locul în Israel.

Problema este că nu suntem suficient de idealiști și în schimb, ne gândim doar cum să ne slujim pe noi înșine în detrimentul celorlalți. Nu ne ridicăm deasupra egoului individual privat. Arabii își dau seama că asta ne slăbește și profită de situaţie. În schimb, ei înțeleg că succesul lor depinde de cât de conectați sunt, de cât de puternici sunt împreună și prin urmare, reușesc în toate.

Nu mă înţelegeţi greşit. Și eu vreau ca populația arabă să se descurce bine și să ducă o viață liniștită, normală, dar pământul pentru pace nu va fi niciodată soluția. În schimb, trebuie să creăm condițiile pentru a împărți populația în două popoare și să lămurim clar că țara lui Israel aparține poporului Israel. Cât timp vom continua dezbaterile noastre nesfârșite și când vom realiza că așa trebuie să fie? Problema este că până atunci, poate fi prea târziu.

Dar pentru a trăi în țara lui Israel trebuie să câștigăm acest drept, altfel ar fi bine să renunțăm la țară. Putem triumfa asupra oricărei amenințări și putem birui doar atunci când folosim ajutorul care se găsește în spiritul nostru special evreiesc.

Astăzi, situaţia este opusă; nu ne îndeplinim rolul. Avem o societate fragmentată, cu tot felul de grupuri care provin din țări diferite, dar fără o viziune comună. Această abordare în șah poate funcționa în America, care nu este amenințată existențial, dar pentru Israel ar putea însemna o condamnare la moarte. Pur și simplu, Israelul va supraviețui și va prospera în măsura în care evreii sunt legați împreună prin relații bune, reciprocitate și grijă reciprocă. Cu cât ne îndreptăm mai devreme în această direcție, cu atât mai bine.

Filed under: Educatie integrala, Zohar | Add Comment →