Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Inflaţia – O mărturie a dezbinării noastre ”

Creșterea prețurilor în Israel înseamnă mai mult decât o povară economică în creștere pentru grupurile cu venituri mai mici. În 2011, când prețul brânzei de vaci a devenit nerezonabil și prețurile locuințelor au crescut vertiginos, oamenii au ieșit în număr mare în stradă cerând dreptate socială. Acum, în timp ce un boicot a fost declarat online împotriva unora dintre marii producători de alimente din Israel, nu există nicio indignare deschisă, nici demonstrații sau proteste, nici semne care cer dreptate socială și nici discursuri aprinse despre responsabilitate. De fapt, publicul pare atât de indiferent încât până și guvernul inițiază creșteri ale prețurilor.

Dar publicul nu este neglijent; este pur și simplu obosit, deziluzionat și, mai presus de toate, divizat până la paralizie. Guvernul și corporațiile, la rândul lor, îl exploatează cu bucurie.

Nu este ca și cum nu putem face nimic. Până la urmă, noi, publicul, suntem cei care plătim. Dar dacă nu cooperăm, nu putem să punem mâna pe problemă. Când consumatorii sunt divizați, ei sunt ca o turmă de vite condusă de cei care o dețin. Dacă am putea lucra împreună, am putea reduce prețurile nenumăratelor produse la jumătate sau chiar mai puțin.

Deci de ce nu putem coopera? Nu putem coopera pentru că nu vrem să avem nimic de-a face unul cu celălalt. Nu vrem conexiuni și nu vrem angajamente.

Tocmai din această cauză, creșterile de prețuri sunt o oportunitate pentru noi de a recunoaște problema reală, care este diviziunea noastră, și de a o rezolva odată pentru totdeauna. Prin creșterea prețurilor la niveluri care îngreunează viaţa pentru mulți dintre noi chiar și la cele mai elementare produse de bază, corporațiile ne forțează din neatenție să ne unim. În acest sens, acești profitori fac societății un serviciu grozav, făcându-ne să ne uităm unii după alții pentru sprijin.

Acum trebuie să vedem ce putem realiza cu solidaritatea noastră. Solidaritatea nu este un scop în sine. Este o fundație care ne permite să creăm o societate care nu numai că funcționează corect, dar care menține acea mentalitate justă printr-o muncă constantă pentru solidaritate și unitate.

Odată ce am atins un anumit nivel de solidaritate, suntem gata să trecem la următorul nivel. Ego-ul nu este pasiv. Este în continuă creștere, iar solidaritatea de astăzi nu se va menține mâine. Prin urmare, odată ce am atins-o, trebuie să ne străduim să creștem afinitatea dintre noi și să construim solidaritatea pe empatie și rudenie.

Pe măsură ce urcăm nivelurile de apropiere, nivelurile de mai jos devin date. De exemplu, solidaritatea este un dat printre oamenii care au grijă unul de celălalt. Prin urmare, dacă obținem afecțiune, am dobândit solidaritate.

În starea actuală a societății israeliene, suntem atât de divizați încât nu putem vorbi de sentimente pozitive. Cu toate acestea, dacă ne adunăm în jurul unei probleme comune și creșterile nejuste ale prețurilor sunt cu siguranță o problemă comună, putem avansa de acolo la niveluri mai profunde de conexiune. Pe măsură ce adâncim conexiunile dintre noi, vom fi în mod natural echitabili unul față de celălalt și nu va trebui să ne facem griji cu privire la creșterea prețurilor sau alte forme de exploatare.

Filed under: Educatie, Educatie integrala | Add Comment →