Trăim într-o perioadă în care natura, în cele din urmă, ne obligă să acordăm o atenţie integralităţii. Totul se strânge, devine global şi, chiar dacă vrem sau nu, avansăm deja spre ea şi, în cazul în care unei persoane i s-a dat un pic de teorie în plus faţă de practica de care are nevoie pentru realizarea împotriva voinţei sale, ar avea o legătură interioară uşoară.

Din păcate, pentru moment, noi nu vedem decât aspectul negativ al integralităţii, deoarece ea ne arată foarte bine, deplina interdependenţă. Fie că este vorba de şcoală, loc de muncă sau diferite instituţii guvernamentale, indiferent unde ne întoarcem, suntem respinşi, împinşi şi aşa mai departe. La fel se întâmplă la televizor, în seriale, permanent crime, poliţie şi instanţe de judecată. Vedem că aceste lucruri sunt o singură lume, integrantă, comună dar este o lume negativă. Din păcate, aceasta este maniera în care noi trebuie să învăţăm despre această calitate esenţială.

Trebuie să arătăm acestor oameni că, odată ce înlocuiţi un rezultat negativ cu un rezultat pozitiv, lucrurile pot deveni complet opuse, deoarece natura este corect interconectată şi, în cazul în care, în numele nostru, propunem o conexiune pozitivă în locul uneia negative, aceasta ne va permite să ajungem cu uşurinţă la manifestarea de integralitate pozitivă, în toate domeniile.

Din Discuţia privind educaţia integrală, 20.01.2013

Filed under: Educatie integrala | Add Comment →