“Între durere și iertare” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Între durere și iertare

Când suntem răniți de alții ne doare îngrozitor și asta se poate întâmpla în viața noastră în orice moment. Apar imediat întrebări: când este loc pentru iertare și ce este ea, oricum?

Este natura umană să ne bucurăm, să ne mulțumim cu tot felul de lucruri care ni se par bune. Vrem să ne bucurăm de mâncare, sex, familie, bani, onoare, control, informații și o combinație a acestora mai presus de toate. Lucrăm constant pentru a ne îndeplini dorințele și luăm în considerare câtă energie ar trebui să investim în ceva anume, în funcție de rezultatul așteptat.

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este să descoperim puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și ea este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Pentru a exemplifica, să spunem că vrem să cumpărăm un costum frumos pentru o ocazie deosebit de festivă. Investim o sumă mare de bani în el, echivalentul a aproape o săptămână de muncă, și îl achiziționăm cu mare plăcere. Sosește ziua mult așteptată, ne îmbrăcăm costumul nou și ne plimbăm printre invitați cu un zâmbet până la urechi. Oamenii spun: „Ce costum grozav!”. Pieptul ni se umflă de mândrie.

Și dintr-o dată cineva rostește în fața tuturor: „Ce este costumul ăsta amuzant pe care îl porți? Ce fel de costum este?” Și din acel moment, realitatea se schimbă. Toată lumea chicotește, iar noi suntem plini de rușine.

Mai târziu în acea seară, întâlnim din nou aceeași persoană, care ne spune în liniște: „Îmi pare rău dacă am spus ceva nepotrivit mai devreme”. Imediat răspundem cu o respingere. Este o astfel de cerere de iertare o reparație pentru prejudiciul făcut? Cu siguranţă nu. De aceea nu o acceptăm.

Iertarea adevărată ar fi trebuit să fie una care să mă compenseze pentru suma mare pe care am investit-o în cumpărarea costumului, pentru toate așteptările pe care le aveam de a primi complimente, respect și recunoaștere, speranțe care au fost înlocuite cu dispreț, ridicol și rușine. Pentru toate lucrurile care s-au acumulat în mine, am nevoie de o compensație adecvată.

Repararea poate fi făcută prin răzbunare, așa cum se face de obicei sau alternativ de către persoana în cauză care vine la mine cu scuze sincere și mă convinge că înțelege prejudiciul și jignirea cumplită care mi-a fost cauzată. Să presupunem că persoana scrie un cec care ar acoperi achiziționarea a încă zece costume, de exemplu. În acest caz, dacă simt că scuzele sunt într-adevăr sincere iar cecul mi se pare suficient de respectabil, atunci sunt dispus să iert, să uit cazul de parcă nu s-ar fi întâmplat.

În principiu, mărimea loviturii este mărimea compensației pe care o poate acoperi. Iertarea, răzbunarea, desconsiderarea, insulta, investiția, toate acestea sunt lucruri măsurate doar în raport cu dorința mea egoistă de a mă bucura. Dacă ego-ul încă se simte rănit și cere răzbunare, înseamnă că locul rănii nu a fost umplut cu o compensație adecvată. Groapa care se deschide în inimă este încă deschisă, așa că nu putem ierta cu adevărat.

Până acum, am analizat fenomene pe care le cunoaștem cu toții. La un moment dat, la o persoană poate apărea un sentiment în care dorința de răzbunare, de căutare a onoarei, de lupte pentru control și războaie, devine extrem de obositor pentru noi. Ne distrug sănătatea, relațiile, întreaga noastră viață. „Ce obțin din toate acestea?” începem să ne întrebăm, „Pentru ce merită să trăiesc? Aceasta este misiunea mea în viață, asta este tot ce am de făcut?”

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este acela de a descoperi puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Cum se întâmplă? În linii mari, dezvoltând relații de iubire într-un grup mic care servește drept laborator, ne completăm reciproc în moduri pe care nu le putem realiza singuri. Învățăm să ne conectăm unul cu celălalt în armonie, ca diferite organe dintr-un corp. Vătămarea, repararea, răzbunarea, iertarea, toate aceste jocuri își pierd sensul pentru că înțelegem că nu ne luptăm unul împotriva celuilalt, ci cu toții împreună ne ridicăm deasupra calculelor noastre înguste în fața naturii noastre egoiste comune.

Când îmi dau seama că am rănit pe cineva, mă duc direct la persoana respectivă și o întreb ce pot să fac pentru a repara ceea ce am stricat. Să mă apropii de el sau ea, să mă conectez cu persoana respectivă și să fac tot ce pot pentru a restabili puterea iubirii dintre noi. Și dacă cineva m-a rănit, îmi amintesc că nu este vina lui, ci a egoului uman și încerc să ajut persoana să se ridice deasupra ei. În acest fel, abordăm treptat o situație în care lumea noastră devine un loc în care este distractiv să trăiești, cu cea mai mare putere a naturii, în reciprocitate, sprijin și încredere.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed