Nouă etape pe drumul către unitate, Punctul 4

Înălţarea Inimii pe Căile Creatorului.

Pentru a atinge unitatea adevărată, noi trebuie să atragem Lumina care Reformează. Este posibil să o atragem doar dacă respectăm măreția scopului, a grupului, a prietenilor și a forței superioare care are grijă de noi și spre care ne îndreptăm. Așa ajungem să relaţionăm cu Divinitatea.

Atunci când obținem unitatea, noi acționăm împreună ca trupele de comando (ca acelea din lumea noastră care se unesc în grupuri) și din acest punct începem să avem aspiraţii din ce în ce mai mari către Creator. Ca să ajungem la Creator trebuie să creştem importanța pe care o dăm nouă.

Nu există o altă șansă, și asta nu pentru că vrem să fim cu nasu pe sus şi aroganţi în faţa celorlalți, ci pentru că e necesar. Avem nevoie de forţe pentru a ne conecta și mai adânc, avem nevoie de un stimul care să ne dea energie și dorințe urgente pentru compromisuri și unitate.

De unde luăm toți acești stimuli? Răspunsul este „înălţarea inimii pe căile Creatorului.” Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm desupra tuturor, cu siguranță nu deasupra grupului, ci deasupra întregii lumi, deasupa tuturor timpurilor și generaţiilor. Trebuie să fim mândri că suntem pionierii, ultima generație care construiește drumul pentru întreaga umanitate. Trebuie să dezvoltăm mândria de grup, o mândrie pozitivă și cu scop.

Această mândrie trebuie creată cu forța; Nu sunt mulțumit de ea și nici nu sunt din toată inima mândru. Doar că nu am altă șansa decât să măresc această mândrie.  Este mult de lucru aici.

Ar trebui să ne uităm după oportunităţi de a maximiza și a întări garanţia reciprocă. De unde am putea lua „apetitul” pentru asta? Ca o regulă, apetitul pentru garanţia reciprocă vine de la un mediu înconjurător lărgit. Pentru asta trebuie să muncim cu exactitate la importanța conştientizării diferenţei dintre un mediu înconjurător și un mediu înconjurător lărgit.

Cu alte cuvinte, lucrăm în grup și creştem importanța grupului deasupra fiecăruia din noi. După asta, trebuie să creştem importanța grupului deasupra unui mediu înconjurător mai extern.  Doar atunci putem să integrăm dorinţele umanităţii și să întărim garanţia reciprocă.

Nu putem întări garanţia reciprocă dacă ne închidem în grup. Este posibilă garanţia reciprocă doar dacă conectăm vasele externe și deschidem vasele interne. „Nebunul își pune mâinile pe piept și nu face nimic”; și aici nu vorbim despre cineva care nu face nimic ci despre cineva căruia nu-i păsa să își extindă vasele (Kelim). De aceea este un nebun.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed