“Părăsind Israelul” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Părăsind Israelul

Rezultatele alegerilor israeliene au avut un efect secundar interesant: israelieni nemulțumiți, probabil din partea stângă a hărții politice, au început să exploreze posibilitatea „de a părăsi” Israelul. Au creat grupuri pe Facebook cu titluri precum „Părăsind țara împreună” unde dezbat unde să meargă.

Aparent, există mai mult decât o discuție pe această temă. În această dimineață, Autoritatea pentru Populație și Imigrare din Israel a publicat o actualizare (în ebraică) a anunțului său conform căruia „din cauza cererii mari de reînnoire a pașapoartelor, cetățenii israelieni care dețin un pașaport străin vor avea voie să părăsească țara cu pașaportul străin”.

Pe de o parte, cred că este bine ca oamenii să nu fie indiferenți. Pe de altă parte, nu cred că un fenomen de părăsire a patriei, „părăsirea” ei din cauza nemulțumirii cu privire la alegerea majorității poporului într-o alegere liberă și democratică, există oriunde în afara Israelului. Dar Israelul este într-adevăr o țară liberă; dacă vor să renunțe să mai trăiască aici, nu am nicio obiecție.

Poate că este o trăsătură evreiască, o încăpățânare caracteristică ce-i face pe oameni să simtă că dacă lucrurile nu merg în sensul dorit de ei, vor pleca. În același timp, acest fenomen nu există când se întâmplă contrariul, când Stânga câștigă alegerile.

Un alt fenomen interesant, care poate să nu fie exclusiv al israelienilor, este critica aspră la adresa patriei în timp ce locuiește acolo și lipsa criticii atunci când trăiești în străinătate. Este evident clar când vedem cum israelienii critică guvernul, poliția, sistemul de justiție, sistemul de educație și practic fiecare instituție la care te poți gândi când trăiești în Israel, în timp ce laudă acele instituții când aceeași persoană israeliană s-a mutat în străinătate.

Pot să înțeleg de ce oamenii din stânga pleacă atunci când lucrurile nu merg cum vor ei. În general, dreapta se străduiește să unească societatea israeliană, în timp ce stânga se străduiește să o controleze. Când oamenii înclinați spre stânga nu dețin controlul, le este foarte greu să rămână aici. Dacă renunță la orice speranță de a recăpăta controlul, renunță. Acesta este momentul în care pleacă.

Din perspectiva lumii, cred că este mai bine așa, pentru că dacă evreii nu vor să se unească este mai bine pentru ei și mai bine pentru lume că nu sunt împreună și nu în Israel. Ura dintre stânga și dreapta în Israel este atât de profundă încât pare imposibil să o depăşim.

Cu toate acestea, ura dintre noi este exact ceea ce ar trebui să învingem. Dacă o folosim corect şi ne ridicăm deasupra ei și ne unim, vom deveni o națiune model, un simbol al unității pe care lumea o va îmbrățișa. Totuși, cine dintre noi înțelege asta? Foarte, foarte puțini din păcate.

Înainte de a înțelege că ura este dată nu pentru ea însăși, ci ca bază pentru construirea unei unități mai puternice deasupra ei, nu vom putea să construim puntea dintre noi. După cum vedem deja, nici măcar nu vom putea împărți aceeași țară.

Cu toate acestea, nici statul Israel, nici evreii de peste ocean nu vor putea să-și rezolve problemele înainte să realizăm că trebuie să transcendem ura dintre noi. Nu poate exista iubire fără ură, deoarece ura este motivul pentru a cultiva iubirea. Acesta este motivul pentru care regele Solomon a spus: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Aceasta este formula pentru pace, formula pentru unitate și singurul principiu care ar trebui să ne ghideze acțiunile.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: