Întrebare: Este adevărat că o persoană este deschisă mai mult la o influenţă negativă decât la una pozitivă? Cât de uşor este să intri în panică şi să îţi faci griji, decât să fii relaxat?

Răspuns: Pur şi simplu nu am fost învăţaţi să ne opunem panici datorită înclinaţiei rele, egoului, care este cel care întotdeauna ne motivează: o sete pentru control, respect şi faimă, invidie, etc.

Dar dacă întoarcem aceste caracteristici într-o direcţie pozitivă, ele ne vor influenţă în aceaşi măsură ca şi în direcţia negativă, poate chiar mai mult.

În fiecare situaţie, noi facem un fel de calcul. Îmi aduc aminte că atunci când fiul meu a fost student, a avut oportunitatea să călătorească în Europa. Iar eu l-am lăsat. Nu a fost acasă două luni. Cu siguranţă am fost îngrijorat. Asta a fost acum mai mult de 20 de ani, nu existau telefoane mobile pe atunci.

Mai târziu, a călătorit în Estul îndepărtat, în locuri chiar mai periculoase, în America de Sud. Cum puteam să nu îl las? M-am pus în locul lui. Cum altfel ar fi putut descoperi viaţa la o vârstă atât de tânără? A trebuit să îl las, chiar daca am fost îngrijorat.

Întrebare: Dar sunt sigur că alţi oameni care ar permite aceleaşi lucruri pentru copiii lor nu ar putea să doarmă de griji.

Răspuns. Asta se numeşte sensibilitate dureroasă. Este foarte dificil să o depăşeşti singur. Este cu siguranţă posibil să te programezi pentru un alt comportament. De exemplu, pune-te sub influenţa mediului.

Întrebare: Să ne imaginăm o anumită stare de panică. Noaptea trecută, fiica mea a întârziat să vină. Am sunat un prieten al iei, după care am sunat la poliţie, spital, şi nu am primit niciun răspuns. Nu mai ştiam unde să merg. Am sunat-o pe soţia mea şi doar m-am supărat, pentru că ea a primit informaţia într-o manieră absolut relaxată. Eu eram panicat. Aşadar, influenţează-mă cumva ca sa nu mai fiu aşa de panicat.

Răspuns: Este necesar să părăseşti acea stare complet şi să o consideri complet neutră, fără să atingi punctul problemei. Porneşte ceva muzică, serveşte-te cu o prăjitură şi cafea. Din acest moment ne comportăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum pur şi simplul stăm într-o cafenea şi vorbim de viaţa de zi cu zi.

Şi aşa, gradual, ne mutăm la subiectul care provoacă frică şi griji, în condiţiile în care la început am vorbit despre atitudinea noastră pozitivă în situaţii similare. În alte cuvinte, remediul trebuie să anticipeze boala. După asta este necesar să vorbim despre cât de bine este să fii încrezător şi calm. Încercăm să ne relaxăm, de exemplu imaginează-ţi că eşti pe o plajă.

Iar după asta începem să ne gândim cum să rămânem în această stare de calm şi în viaţa obişnuită.

De fapt, copiii au propria lor viaţă. Şi ce va fi peste încă cinci sau şase ani, când fiica ta va merge la armată? Va deveni mai matura şi mai deşteaptă sau eu voi înceta să îmi mai fac griji pentru ea? Trebuie să înţeleg că toate grijile mele nu aduc niciun beneficiu.

Întrebare: Şi dacă văd că cineva se referă cu dispreţ la situaţia dată?

Răspuns: Asta nu este important pentru că „Oricine condamnă, o face prin propriile defecte” (Kiduşin 70a). Dacă încep să compar iresponsabilitatea lui cu înclinaţia mea către o îngrijorare exagerată, voi rămâne fără nimic. ŞI chiar dacă cineva nu ştie cum să se comporte frumos, în orice caz, sunt inclus în starea lui.

Întrebare: Dar nu vreau să plonjez în altă extremă…

Răspuns: Nu îţi face griji. Înainte să atingi un echilibru, va fi necesar pentru tine să te „arunci” în direcţia opusă. În final, totul va reveni la normal.

Din emisiunea Kab TV „O nouă viaţă” 21.10.2012

Filed under: Educatie, Munca interioara | Add Comment →